Cresterea Melcilor

MANAGMENTUL MELCILOR

Sisteme de ferme de melci

Fermierii din întreaga lume au făcut experrimente cu diferite tipuri de aranjamente de producţie timp de câţiva ani. Căutarea unui sistem ce se bazează pe minimizarea timpului de muncă şi creşterea veniturilor economice pentru aceleaşi cheltuieli financiare este o preocupare constantă a acelora implicaţi în creşterea în ferme a melcilor, dar şi a membrilor comunităţii ştiinţifice academice înalt calificaţi.

Există 3 sisteme îndelung folosite în prezent.

1. EXTERIOARE

Acest tip de creştere a melcilor este derulat exclusiv în exterior, melcii fiind dispuşi în zone împrejmuite, plantate cu diferite specii de vegetaţie selectată după potenţialul de a fi folosite ca sursă de hrană. Melcii sunt lăsaţi să crească, să se reproducă oarecum în mod nesupravegheat până când sunt recoltaţi. Sistemul a fost adoptat de italieni şi majoritatea melcilor aflaţi pe piaţa în acest moment sunt obţinui prin acest sistem.

Ferma de melci italiană acoperă suprafeţe însemnate 2,5 ha sau chiar mai mult.

Timpul de muncă necesar şi materialele sunt menţinute la un nivel minim şi de aceea se obţin avantaje economice comparativ cu alte sisteme de ferme de melci despre care se va vorbi în cele ce urmează. Neajunsul este că melcii sunt recoltaţi în cele câteva luni din sezonul de creştere şi cantitatea de produse care pot fi asigurate pentru piaţa va fi astfel redusă.

2. INTERIOARE

Sistemul presupune realizarea unor camere climatizate în care melcii îşi petrec timpul în condiţii de parametrii atent monitorizaţi ce facilitează un mediu optim pentru reproducerea lorşi pentru creştere.

Melcii sunt hrăniţi cu un amestec comercializat de către producătorii de nutreţuri, amestec ce include compoziţia nutritivă recomandată fiecărui stadiu de dezvoltare a vieţuitoarelor. Creşterea în ferme la acest nivel implică o mare investiţie iniţială, melcii şi mediul în care trăiesc aceştia trebuind a fi monitorizat permanent, necesitând prezenţa supravegherii de către om pentru cele 7 zile ale săptămânii.

Metoda interiaoră a fost cercetată în Franţa în mod extensiv pentru 20 de ani.

Acest tip de crescătorie este necesar datorită anotimpului rece din emisfera nordică, care se manifestă sever, producţia melcilor fiind astfel întreruptă temporar.

Creşterea în interior a melcilor a permis producerea pe întreaga durată a anului, generându-se astfel o continuitate în aprovizionarea pieţei cu produse proaspete.

3. INTERIOARE / EXTERIOARE

Aşa după cum rezultă şi din denumire, acest sistem înglobează câteva dintre practicile de management ale celor 2 sisteme amintite anterior. Mediul de reproducţie şi cel de incubare sunt realizate în regim interior, în timp ce faza de creştere se petrece în exterior.

Sistemul permite crescătorului producerea pe întreaga durată a anului, produsul său fiind prezent pe piaţă în permanenţă. Această metodă de creştere este îndelung adoptată în Franţs unde se practică de multă vreme.

Metoda este aplicabilă şi în Australia deoarece climatul de care se bucură regiunea sudică a coastei de est este temperat iar extremele de temperatură nu ridică probleme la fel de mari ca cele din Europa.

Suprafaţa de înmulţire este astfel realizată încât crecătorul poate controla mediul în aşa fel încât temperatura exteriaoră să nu modifice deloc programul prestabilit. La fel se întâmplşi în cazul incubaţiei, melcişorii putând să se hrănească şi să crească în voie, fără a suferi din pricina condiţiilor vitrege din mediu care ar putea întrerupe rata de creştere preconizată.

Suprafaţa de creştere este acoperită complet de un material închis care fereşte melcii de razele solare, vânt sau grindină, precum şi plantele aflate în perimetru şi care conmstituie hrana populaţiei de gastropode. Această metodă de realizare a fermei şi managementul ei asigură deţinătorului ei cel mai mare avantaj prin combinarea celorlalte 2 sisteme, fiind astfel cel mai bine de adoptat pentru Australia.

Factori de mediu

Controlul umidităţii şi al temperaturii, a luminii, trebuie să fie în permanenţă realizat. Aceşti factori şi un mediu sănătos sunt coordonatele esenţiale pentru derularea procesului reproductiv la melc, jucând un rol însemnat şi în clocirea ouălelor depuse de melci.

UMIDITATEA

Melcul trebuie să-şi menxţină un echilibru permanent între apa din ţesuturi şi umiditatea relativă a mediului pentru realizarea unor conddiţii optime de reproducere şi de creştere. Melcul este capabil să absoarbă şi să elimine apa prin porii aflaţi în piele, acest comportament declanşându-se imediat funcţie de condiţiile la care este supus. Eşecul în creşterea melcilor poate surveni dacă nu sunt întrunite în permanenţă condiţiile de umiditate necesare.

TEMPERATURA

Controlul temperaturii reprezintă un alt factor critic capabil să influenţeze activitatea melcului. Helix aspersa preferă condiţiile de 20°C, la o temperatur depăşeşte 30°C acesta îşi va înceta activitatea prin secreţia unui mucus ce închide cochilia cu un acoperiş temporar denumit operculum. Acest comportament se petrece şi în cazul în care temperaturile scad sub 6°C, iar la 0°C melcul îşi va întrerupe orice funcţie, putând chiar să moară.

LUMINA

Lumina influenţează comportamentul melcilor în relaţie cu anotimpurile, aşa înct în raport cu procesul reproductiv reprezintă un factor important care este necesar a fi controlat.

După mai mulţi ani de observare atentă şi de cercetare realizată de profesori eminenţi şi de zoologi, au fost determinate regimurile de lumină şi de temperatură, precum şi nivelele de umiditate pentru a se realiza condiţii de optim Pentru creştere şi înmulţire.

În tabelul ce urmează sunt indicate formulele optime Pentru condiţiile atmosferice necesare favorizării reproducerii.

	ZI	NOAPTE
Durata iluminării	18 ore	6 ore
Temperatura	20°C	17°C
Umiditatea	75%	90%

2.10. HIBERNAREA

Ciclul de viaţă al melcului include o perioadă de hibernare. Atunci când temperaturile ajung la 6-7°C concomitent cu scăderea perioadei de insolaţie zilnică, melcul îşi va întrerupe activitatea, pregătindu-se pentru un somn prelung pe tot parcursul iernii.

Combinarea dintre scurtarea duratei unei zile şi scăderea temperaturilor reprezintă indicatorii care determină pregătirea pentru lunile reci ce vor urma. Melcul se va îngropa în sol la o adâncime de 3-6 cm sau se va ascunde în crăpături sau sub roci, etc ; melcul îşi acoperă deschiderea cochiliei cu o membrană care îi protejează pe parcursul hibernării.

Membrana ce acoperă cochilia se numeşte operculum. Aceasta este o secreţie ce se întăreşte prin contactul cu aerul, acoperind întreaga deschidere. In această perioadă digestia se întrerupe datorită absenţei hranei, astfel încât şi schimbul de gaze se reduce la minimum.

Metabolismul melcului este încetinit la un nivel de hibernare care durează 6 luni. în acest răstimp melcul recurge la rezervele proprii de hrană şi pierde din greutate simţitor cu cât perioada aceasta se prelungeşte.

Unii melci nu supravieţuiesc datorită vârstei înaintate sau condiţiilor murind în decursul hibernării.

În Australia, temperaturile în anumite zone de pe Coasta de Est nu sunt atât de scăzute precum cele din emisfera nordică, aşa încât melcii pot rămâne activi şi creşte în timpul lunilor de iarnă. Helix aspersa este întâlnit în regiuunea subtropicală din Queensland unde temperaturile din timpul iernii permit creşterea şi dezvoltarea melcilor, deşi informaţiile furnizate de australieni (Simpson 1990) indică că nu este cazul.

Hibernarea joacă un rol semnificativ în ceea ce înseamnă capacitatea de creştere a melcului, de dezvoltare şi de reproducere (Jean-Claude Bonnet 1990). Studiile realizate au indicat că perioada de hibernare este obligatorie pentru a obţine exemplare de calitate bună.

Melcii care au fost selectaţi pentru montă în sezonul ce urmează sunt plasaţi în coşuri din plastic perforate, fiind depozitaţi într-o cameră răcoroasă ce menţine temperatura la un nivel constant de 5°C, în condiţiile unei umidităţi de 85%. Este necesară prevederea spaţiului cu un sistem de iluminare programat să funcţioneze într-un ciclu de 6 ore lumină diurnă şi 18 ore întuneric.

Coşurile pot fi suprapuse cu intercalarea unei table de lemn între rânduri pentru a permite ventilarea. Menţinerea unei ventilări corespunzătoare este esenţială în supravieţuirea melcilor aflaţi în hibernare. O aerare bună în coşuri ajută şi în menţinerea unui nivel de umiditate ce îndepărtează dăunătorii şi bolile ce ar putea ataca vieţuitoarele aflate în acest mediu închis.

Ajustarea umidităţii în mediul de reproducere

Umiditatea joacă un rol vital în ciclul de viaţă al melcului, aşa încât un sistem prin care se va menţine nivelul necesar de umiditate este crucial. Un sistem de sprinklere care să asigure capacitatea de umezeală necesară de 130 μ apă sub formă de picături eliberate în mediu sunt absolut necesare.

În sistemul de sprinklere se va prevedea un hidrometru pentru monitorizarea umidităţii relative, precum şi un aparat de control automat a cantităţii de apă administrată, pentru asigurarea nivelului de umidificare optim. Există câteva astfel de sisteme pe piaţă, iar costurile lor aproximative sunt enunţate la secţiunea de Analiză Economică.

Ajustarea temperaturii în mediul de reproducere

După cum a fost deja amintit, controlul temperaturii are o importanţă deosebită pentru determinarea activităţii melcilor. Controlul temperaturii se poate face în mai multe moduri. Prin încălzirea zonelor destinate melcilor cu gaz este metoda îndelung acceptată pentru a se atinge temperatura necesară. Mărimea şi tipul încălzitorului pe gaz ce va fi instalat rezultă în funcţie de suprafaţa împrejmuită pentru melci. De asemenea trebuie prevăzut şi un sistem de monitorizare a temperaturii. Sistemele de încălzire pe gaz sunt preferate datorită uşurinţei de deplasare şi a fiabilităţii de care dau dovadă. Materialele utilizate în construirea împrejmuirii pot ajuta de asemenea în regularizarea temperaturii interioare a zonei destinată mediului de reproducere. Aceste materiale vor fi enumerate în detaliu în cele ce urmează.

Controlul luminii în mediul de înmulţire

Asigurarea intensităţii luminoase necesară în faza de reproducere se poate realiza atât prin mijloace naturale, cât şi artificiale. Umbrirea intensivă se poate realiza doar prin lumină artificială, creând astfel iluzia unui ciclu de reproducere natural.

Obiceiuriel de împreunare la melci depind de cantitatea de lumină diurnă, de temperatură şi de nivelul de umiditate.

Un sistem adecvat este acela ce utilizează tuburi fluorescente etanşe care produc o lumină de putere 40 W şi care sunt dispuse la distanţa minimă necesară obţinerii unei difuzii omogene a luminii în mediul de înmulţire al melcilor.

Pentru realizarea controlului luminii se utilizează un simplu temporizator preprogramabil pentru intervalele de timp necesare de iluminat care va fi corelat cu sistemul de control al mediului.

2.4. Managementul melcilor crescuţi în ferme

Melcii trăiesc în funcţie de anotimpuri, aşa încât managementul în condiţiile unui mediu controlat trebuie să simuleze anotimpurile în care melcii se dezvoltă şi cresc rapid, înmulţindu-se, crescătorul putând recolta în permanenţă marfă pentru aprovizionarea pieţei cu produsul finit – escargot.

Aceste rigori necesare reproducerii şi creşterii melcilor sunt importante pentru fermier deoarece piaţa va manifesta în permanenţă cerere de produse de calitate pe tot parcursul anului.

Informaţiile statistice prezentate în raport despre creşterea în ferme a melcilor în mod durabil dar profitabil sunt obţinute pe baza produsului annual mediu de 300.000 melci disponibili pe piaţă.

Această valoare nu este mare comparativ cu cantităţile produse în alte ţări în care producţia anuală totală a unor ferme de melci se măsoară în tone.

Cerinţele stocului de pornire

Stocul iniţial va fi procurat din sălbăticie. Momentul cel mai potrivit pentru colectare este atunci când există o vreme umedă. Primăvara, înainte sau după ploaie este cel mai nimerit să colectăm melci, odată ce temperatura începe să se încălzească şi melcii se activează din hibernare. Creşterea şi necesitatea de împerechere îi scoate la lumină pe melci.

Melcii ce se culeg trebuie să fie dintre cei mai mari, pentru a putea fi apoi sortaţi dintre ei exemplarele destinate dezvoltării şi stocului disponibil pentru vânzare.

Melcii culeşi vor fi ţinuţi în carantină pentru o perioadă de minim 30 zile. Această acţiune trebuie respectată şi dacă melcul este destinat vânzării.

Perioada de 30 zile este aleasă fiind considerată un interval suficient de eliminare a oricărui contaminant sau toxină care ar fi putut fi prezentă în corpul melcilor, reuşind a fi eliminată prin intermediul sistemului biologic în acest răstimp.

Implementarea unui program nutriţional controlat în corelaţie cu intervalele de timp destinate altor scopuri, este un aspect recomandat a se realiza.

Melcii colectaţi din natură ca reprezentând stocul fermei, sunt supuşi unei rate sporite de mortalitate datorată necesităţii acomodării cu mediul.

Melcii ar fi putut consuma hrană otrăvită ori au putut fi expuşi chimicalelor cu care se spray-ază culturile agricole. Melcii se hrănesc cu plante ce conţin alkaloizi consideraţi a fi otrăvitori pentru om.

Recoltarea

Melcii pot fi recoltaţi din orice zonă în care omul a practicat horticultură, din grădinile proprii, din zonele verzi ale comunităţii. Proprietarii sau îngrijitorii grădinilor asigură sprijin necondiţionat în stârpirea acestor dăunători. Perioada cea mai potrivită pentru colectarea melcilor este seara şi noaptea, atunci când aceştia sunt activi pentru a-şi procura hrană sau pentru a se împreuna. Melcii pot fi culeşi şi în timpul sau după ploaie, la lumina zilei.

Echipamentul necesar pentru o recoltare cu succes este reprezentat de haine de ploaie, o lanternă puternică şi o găleată din plastic de 10 – 15 l prevăzută cu un capac perforat ce asigură ventilarea. Capacul este util pentru că altfel melcii pot evada cu rapiditate.

La puţin timp după ce au fost culeşi, melcii sunt plasaţi în zona construită în acest sens, fiind atent distribuiţi în zona lor din noul mediu. Sunt menţinuţi 30 zile sub supraveghere unde le este oferit un aliment nutiţional, a cărui compoziţie va fi amintită în detaliu în Secţiunea de Nutriţie a raportului.

2.5. Creşterea melcilor la nivel comercial

Selectarea corectă a melcilor este foarte importantă pentru succesul programului de creştere, doar exemplarele mature şi bine dezvoltate fiind selectate din colecta iniţială de melci sălbatici, criteriul aplicându-se şi în continuare pentru programele de creştere ale generaţiilor următoare.

Masa pentru înmulţire este realizată dintr-un cadru de lemn care controlează şi înglobează exemplarele de melci în timpul împerecherii şi până îşi depuna ouăle. (A se consulta diagramele de la pag. 15 – 16).

Baza mesei este făcută prin combinarea unei încâlcituri de fire peste care se aşează stratul din cherestea de-a lungul cadrului în interiorul lui. Tuburi concave din plastic se folosesc pentru transportul apei şi pentru dispunerea hranei în interiorul cadrului, fiind amplasate deasupra.

Utilizarea reţelei de sârmă permite aerarea spaţiului şi reducerea dejecţiilor şi acumulării reziduurilor în perimetru, deoarece de îndată ce melcii elimină, aceşti produşi cad pe podeaua din cadrul fermei, aşa încât mediul acela nu rămâne atât de încărcat.

Masa trebuie să fie uşor înclinată pentru a permite scurgerea lentă a apei din interior, astfel încât zona va fi alimentată în permanenţă şi în mod continuu cu apă proaspătă necesară atât pentru băut cât şi pentru facilitarea mişcărilor melcilor în căutarea partenerului, realizată cu ajutorul tuburilor concave de plastic amplasate în acest cadru.

Hrana se aşează de-a lungul marginilor exterioare ale canalelor concave din plastic, aşa încât apa să nu o spele. Reziduurile alimentare vor trebui eliminate periodic şi tuburile curăţate regulat pentru a menţine un nivel de igienă normal.

Gardul electric cu care este prevăzut acoperişul cadrului va asigura ca melcii să nu evadeze de pe masă pe durata perioadei de înmulţire.

2.6. Împerecherea

Melcul este considerat hermafrodit deoarece deţine atât organe genitale masculine cât şi feminine. Chiar şi aşa melcul produce ouă fertile hermafrodite doar prin fertilizarea încrucişată realizată în urma împerecherii a 2 melci. După împerechere, ambele exemplare vor putea să depună ouă fertile.

În timpul sezonului de împerechere ce debutează în primăvară, melcii se caută unul pe celălat, se miros şi se muşcă uşor între ei şi apoi se împreunează pentru un timp de 7 ore, faţă în faţă în plan orizontal. Se înţeapă unul pe celălalt cu o substanţă bogată în calciu de mai multe ori, după care punga ce conţine vaginul şi penisul permite îndoirea unui organ în celălalt. Operaţiunea este similară cu ceea ce se petrece la oameni, sperma care este eliberată fiind stocată în canalul feminin. La acest moment, glanda genitală nu eliberează nici un zigot.

De îndată ce împerecherea s-a realizat şi cei doi melci se despart, partea masculină este absorbită lăsând loc părţii feminine să se dezvolte. Spermatozoizii părăsesc sacul copulativ şi se îndreaptă prin tractul genital pentru a impregna ouăle eliberate de glanda hermafrodită.

Dacă melcilor li se crează condiţii optime de reproducere – temperatură, lumină şi umiditate, atunci timpul mediu până la depunerea ouălelor este de 5 – 10 zile.

Melcul este capabil şi chiar se împerechează de mai multe ori într-un sezon, atâta vreme cât întruneşte condiţii favorabile de alimentaţie.

Pentru Helix Aspersa s-a determinat că durata până la o nouă împerechere este de 15 zile.

2.7. Depunerea ouălelor

Pentru a depune ouă, melcul îşi sapă o groapă şi se adăposteşte la o adâncime de 4 – 9 cm. Acolo îşi va depozita ouăle şi apoi va părăsi locul. Condiţiile pentru un sol adecvat prevăd ca acesta să fie fărâmicios şi umed dar nu saturat, iar în tuburi de plastic concave va trebui să existe amestec nutritiv din cel mai bun.

Ouăle sunt de formă sferică şi translucide, de culoare albă şi cu diametrul cuprins între 3 – 4 mm. Melcul îşi depune ouăle în grămezi, în cantitate medie de 40 – 130, aproximativ fiind 70 – 90 bucăţi.

Clocirea ouălelor depinde de temperatura din sol, de umiditatea şi compoziţia acestuia. Dacă aceste condiţii sunt întrunite, melcişorii care sunt foarte mici dar îndeplin dezvoltaţi, vor prinde viaţă în 18 – 21 de zile.

Tabelul ce urmează indică relaţia între timpul de incubare a ouălelor şi efectul temperaturii. Ouăle sunt extrem de fragile şi trebuie manipulate cu mare grijă. Aceste ouă de melci pot fi şi chiar sunt consumate. Pe piaţă acestea se comercializează sub denumirea de Caviar franţuzesc.

Temperatură	Timp de incubare
10°C	35 zile
15°C	26 zile
18°C	24 zile
20°C	18 zile

În tabel se regăsesc timpii de incubare pentru Helix Aspersa, deşi în unele situaţii s-a demonstrat că clocirea ouălelor se poate realiza şi într-un interval de 10 zile. Ouăle depuse de melc nu se vor cloci toate în acelaşi interval de timp. Diferenţa dintre ouă poate fi de 1 zi, dar pot exista şi cazuri în care apare o diferenţă de 14 zile până la ivirea ultimului melcişor dintr-un lot de ouă. Motivele acestei variaţii nu sunt cunoscute până în acest moment.

2.8. Incubarea

Se utilizează 2 metode de incubare pentru a facilita clocirea ouălelor.

Metoda 1:

Această metodă reprezintă cea mai simplă şi mai rapidă cale de incubare. Containerele ce conţin ouă sunt acoperite cu o foaie rigidă din plastic şi sunt dispuse în cadrul fermei într-o zonă destinată special observării procesului de clocire.

Pentru a înlesni clocirea ouălelor, 2 – 3 cm de deasupra amestecului de culcuş sau din nisipul de râu sunt îndepărtate dar nu până se descoperă ciubul de ouă. După ce melcii ies din cochilie, rămân 1 – 2 zile în apropierea locului până să iasă la suprafaţă, unde vor încerca să se prindă de partea inferioară a acoperişului din plastic al containerului.

Metoda 2:

Cea de-a 2-a metodă de incubare a ouălelor de melci presupune îndepărtarea acestora din mediu prin aruncarea de apă dezmorţită pe suprafaţă. Ouăle sunt extrem de fragile şi de aceea trebuie manipulate cu grijă. De îndată ce sunt colectate, ouăle se dispun pe farfurii transparente de unde se transportă către o cutie de incubare în care se menţin până la clocire. Cantitatea de ouă recomandată a fi dispusă pe farfurie este de 15 grame. În continuare apare o diagramă precum şi proprietăţile pe care trebuie să le deţină o cutie de incubare.

Cu ajutorul condiţiilor de mediu favorizante, coeficientul de incubare pentru ambele metode prezentate este: numărul de melcişori / număr de ouă depuse – 80%. Cea de-a 2-a metodă necesită mai mult timp şi este mai costisitoare, dar permite un control mai bun asupra mediului în care ouăle se clocesc.

2.9. Îndepărtarea ouălelor

Pentru a reuşi să se îndepărteze melcişorii de pe folia de plastic ce acoperă containerul, se poate utiliza o perie moale cu care aceştia se transferă în containerul adecvat. Se mai poate folosi şi un răzuitor în acest scop. Această activitate trebuie realizată zilnic pe măsură ce se mai clocesc ouălele, deoarece melcişorii tind să se mănânce între ei dacă sunt lăsaţi nesupravegheaţi un timp mai lung.

Melcişorii sunt şi ei extrem de fragili şi pot fi cu uşurinţă lezaţi sau omorâţi în timpul operaţiunii de transfer. Mutarea trebuie efectuată încet şi cu atenţie pentru a nu creşte rata mortalităţii prin această procedură.

Containerele adecvate depozitării şi transferării către pepinieră, sunt realizate dintr-un material care permite schimbul de gaze. Practica fermierilor prevede utilizarea unui container din cherestea / furnir. Acestea sunt plasate pe podeaua pepinierei, la intervale prestabilite, capacele sunt îndepărtate pentru a permite ieşirea melcişorilor în noul lor mediu fără repeziciune.

Este recomandat transferul melcişorilor în pepinieră cât mai repede după ce sunt colectaţi, pentru a nu induce în rândul acestora stress ori pentru a evita şansele de sufocare.

2.10. Hibernarea

2.11. Pepiniera

Acest mediu prezintă un climat controlat cu o structură destinată special creşterii melcilor în stadiul lor juvenil. Acest mediu trebuie să înlesnească o rată optimă de creştere şi să asigure un mediu sigur pentru melcişorii foarte vulnerabili.

Cea mai întâlnită structură folosită ca şi cadru pentru procesele de împerechere şi înmulţire a melcilor are formă de iglu şi este potrivită şi ca pepinieră.

Podeaua pepinierei este formată din pământ preparat dinaintea introducerii melcişorilor cu ajutorul unei sape rotative manuală; sunt multe firme ce produc astfel de ustensile care sunt absolut necesare a exista în recuzita unui crescător de melci. Înainte de utilizarea sapei rotative pentru pregătirea solului, acesta trebuie tratat prin aplicarea de carbonat de calciu necesar pentru asigurarea nivelului de pH în sol între 6 – 7,5. Kituri pentru testarea pH-ului din sol se pot achiziţiona de la orice magazin cu destinaţie gospodărească, fiind uşor de utilizat şi furnizând rezultate instantanee. Costul de procurare nu este mare dar este recomandată achiziţionarea lor.

Aplicarea unui fertilizant complex în sol în momentul pregătirii acestuia este importantă pentru asigurarea unor condiţii bune plantelor ce se vor însămânţa. Prin introducerea viermilor în solul pepinierei se realizează aerarea şi drenajul solului, aşa încât aceştia vor constitui o altă etapă în prepararea suprafeţei. Viermii asigură şi menţinerea curăţeniei în pepinieră prin aceea că procesează evacuările melcilor, introducând în sol nutrienţi.(este vorba despre micro, viermi de pamint bine cunoscuti de acvarişti)

• De îndată ce solul a fost corect preparat, acesta se poate însămânţa. Lista ce urmează indică tipurile de plante potrivite melcilor ca hrană pe parcursul timpului pe care aceştia îl vor petrece în pepinieră.

Nu trebuie practicată o monocultură agricolă în mediul pepinierei deoarece acest demers ar face ca plantele să fie mai uşor expuse dăunătorilor sau infestărilor. Se recomandă intercalarea plantării unor tipuri de culturi potrivite melcilor pentru a asigura şi o varietate de hrană acestora şi pentru a scădea probabilitatea afectării cu dăunători sau boli.

• Secară, lucernă, trifoi, colţunaşi albi, toate varietăţile de salată verde, ovăz, pătrunjel, grâu, mazăre, sfeclă albă, varză, fasole, spanac. De asemenea orice tip de plante cu frunze moi ce nu conţin un nivel ridicat de alkaloizi pot fi înglobate în cultura ce se însămânţează.

Pepiniera poate avea orice structură, atâta vreme cât fermierul poate controla zona cu ajutorul diferitelor aplicaţii mecanice. Descrierea pepinierei cu melci şi a componentelor acesteia care s-au dovedit a fi utile, sunt enumerate în paginile ce urmează:

Materiale necesare construcţiei pepinierei cu melci:

• Ţevi galvanizate (cadru)
• Folii din plastic (suportul interior al suprafeţei). Plastic termorezistent de 150 microni.
• Folie de izolare cu bule (stratul median al suprafeţei); diametrul bulelor = 32 mm.
• Folie din plastic antiUV (stratul exterior al suprafeţei); grosime folie 200 microni.
• Material de umbrire la 70% (strat final al suprafeţei).
• Un istem de sprinklere ce poate dispersa picături de 130 microni.
• Un higrometru.
• Scânduri din cherestea netratate de lungime 2 m şi lăţime 30 – 40 cm.
• Jumătăţi de cărămizi sau blocuri de beton: 12 cm x 8 cm.
• Conductă din PVC de Ø100 mm tăiată pe lungime în 4 şi în secţiuni de L = 1 m, folosită ca jgheab pentru alimentare.
• Sistem de încălzire, folosit în cazul în care temparatura scade sub 8°C pe perioada şederii melcişorilor în pepinieră.
• Un sistem de cronometrare pentru controlul şi monitorizarea sistemelor de alimentare cu apă / de sprinklere.
• Gard electric de tip bandă. Este format din 4 – 6 benzi de oţel dispuse la interval de 3 - 4 mm între ele. Un dispozitiv anti-evadare presupune alimentarea cu curent între 4 şi 12 volţi, 4 – 6 V în cazul melcişorilor.
• Blocuri de pavaj din beton de 30 cm², pentru a indica clar lungimea pepinierei. Şi rumeguşul poate fi folosit în acest scop.
• Folie din fibre de ciment cu lătime de 60 cm.

Există firme care produc suprafeţe de creştere a melcilor în pepiniere pentru comercializare.

2.12. Suprafaţa de creştere

Această zonă este destinată exclusiv creşterii şi îngrăşării melcilor, după ce aceştia au locuit 2-3 luni în pepinieră.(dupa ce au stat in carantină actiune obligatorie ori de cite ori se aduc melci noi)

Solul zonei de creştere este pregătit în acelaşi mod ca şi acela al pepinierei. Este necesară introducerea viermilor de pământ, precum şi plantarea vegetaţiei adecvate. Amplasarea de panouri din cherestea netratată şi de jgheaburi pentru alimentare sunt necesare şi în această zonă, diferenţa apare doar prin creşterea distanţei dintre ele.

Melcii selectaţi pentru a fi introduşi aici ar trebui să aibă deja o greutate de 3 – 5 grame, deşi ar putea fi aduşi chiar şi exemplarele ce cântăresc abia 1 gram dacă pepiniera este prea aglomerată.

Densitatea de melci recomandată este de 250 – 350 melci la 1 m². Suprapopularea zonei ar inhiba şi ar scădea rata de dezvoltare a melcilor, putându-le provoca chiar şi probleme de sănătate ce pot avea consecinţe grave pentru fermier.

Baza zidurilor aceste suprafeţe este realizată fie din ciment fibros, fie din alt material rezistent: beton sau tablă subţire. Materialul este înglobat în pământ la o adâncime minimă de 30 cm, reprezentând astfel o berieră pentru animalele cunoscute că se hrănesc cu melci.

Cele mai însemnate prădătoare pentru crescătoria de melci sunt reprezentate de rozătoare, păsări carnivore, reptile: şerpi, şopârle, broaşte, insecte: furnici, cărăbuşi. Şi zona de pepinieră este expusă acelorlaşi pericole. Pericolul se va înteţi dacă nu se adoptă această măsură.

De la nivelul pământului, către nivelul acoperişului, în interiorul structurii se foloseşte un strat de protecţie din plastic dur şi rezistent. La acoperiş se prevede un gard electric pe tot perimetrul interior al zonei, pentru a contracara tentativele de evadare ale melcilor. Sistemul de anti-evadare descris pentru suprafaţa pepinierei trebuie ajustat să fie alimentat cu curent de tensiune 6 – 12 V.

Materialul de umbrire cu un coeficient de 50 – 70% se dispune deasupra gardului situat la 2 m înălţime de la sol, distanţa necesară menţinerii unui spaţiu de mişcare a fermierului în interiorul zonei.

Acoperişul exterior al zonei trebuie să fie realizat fie din materialul de umbrire (metodă recomandată), fie dintr-un împâienjeniş de fire realizat pentru a ţine la distanţă păsările, şi pentru a domoli viteza vântului ce străbate perimetrul.

Melcii sunt expuşi vânturilor puternice care nu le sunt prielnice, expunere faţă de care ei reacţionează prin încetarea hrănirii şi căutarea modalităţilor de adăpostire pentru a scăpa de condiţiile climatice adverse.

Acoperişul (din material închis) va trebui montat şi pentru a preveni sau scădea cantitatea de grindină ce cade pe pământ şi care ar putea răni exemplarele, zdrobi cochiliile sau chiar să îi omoare.

Sistemul de sprinklere este identic cu cel utilizat pentru pepinieră, ce utilizează un temporizator şi un higrometru pentru măsurarea umidităţii relative a suprafeţei.

Se poate întocmi un regim de furnizare a apei care să se combine cu condiţiile de climă: ud şi rece, fierbinte şi uscat, cald şi umed, programul depinzând de aceşti factori dar şi de momentul zilei: în condiţii de uscăciune, sistemul poate fi activat foarte devreme după amiaza pentru a menţine nivelul de umiditate / umezeală. În funcţie de intervalul temporar până la care se întunecă, sistemul va trebui activat cu 1 sau 2 ore înainte, pentru a se asigura o umiditate suficientă la nivelul solului care să uşureze mişcarea melcilor atunci când ies să se hrănească pe întuneric. Umiditatea ajută melcilor şi pentru a bea apă.

Helix Aspersa nu este un bun înotător, astfel putându-se îneca dacă ajunge într-un container în care se află lichid la un nivel de 2 cm înâlţime a coloanei. Un pârâu continu de apă ce se desfăşoară asupra corpului lor vor induce un stress până la nivelul la care melcii se vor retrage în propriile cochilii. La fel ca şi la pepinieră, plăcile de cherestea netatată vor folosi ca adăpost şi loc de recreere pe timpul zilei.

Hrana asigurată în această zonă trebuie menţinută departe de umezeală, fiind acoperită, pentru a nu o împrăştia sau a-i deteriora aspectul. Jgheaburile de alimentare trebuie să fie curăţate şi foarte bine şterse între 2 mese, la fel ca şi în cazul pepinierei.

Melcii aflaţi în zona de creştere vor consuma aproximativ 1 gram de mâncare uscată / zi, programul de hrănire putând fi planificat pentru 1 săptămână imediat după ce regimul a fost stabilit, pentru a observa atent comportamentul de hrănire şi nivelul de consum.

Dacă hrana se deteriorează sau îşi modifică aspectul, trebuie îndepărtată imediat şi înlocuită, iar regimul de alimentare va fi ajustat: la 3 – 5 zile, în loc de 1 săptămână.

Calciul necesar a fi inclus în dieta melcilor poate fi distribuit în perimetrul sub formă de calcar, melcii consumând rapid cantităţile disponibile în sol.

Melcii consumă o cantitate mică de sol în cadrul dietei, pentru a-şi procura calciul. Calcarul poate fi răspândit pe pământ în cantitate de 100 gr / m².

Melcii sunt foarte uşor de stressat şi de aceea orice interferenţă în mediul lor trebuie făcută cât mai rapid şi mai puţin brutal.

Este recomandată o examinare regulată a melcilor pentru a determina timpuriu orice urmă de îmbolnăvire sau malformaţii ce pot indica o infecţie la nivelul întregii colonii.

Se propune utilizarea de mănuşi sau spălarea temeinică mâinilor înaintea mânuirii melcilor.

2.13. Hrănirea

Melcii consumă cantităţi importante de hrană; aceasta reprezintă până la 40% din greutatea întregului corp în decursul a 24 ore, mai ales în timpul perioadei sale de activitate. Melcii vor consuma mult mai ales în timpul primăverii dacă mâncarea este la discreţie, pentru a compensa pierderea de greutate datorată perioadei de hibernare.

Melcii sunt legaţi de teritoriu şi vor rămâne tributari locului dacă acolo găsesc suficientă hrană.

Crescătorul de melci trebuie să le asigure dispunerea hranei cu dispersare teritorială pentru ca aceştia să nu fie obligaţi a-şi cheltui energie deplasându-se după hrană. Procedând astfel, rata de creştere este sporită şi rezultatele sunt mai bune decât cele ce se obţin în condiţii de sălbăticie.

Fermele de melci din întreaga lume folosesc hrană preparată special de unele firme ce activează în industrie. Hrana este asemănătoare nutreţurilor folosite la găini, apărând ca tablete.

2.14. Cerinţe nutriţionale şi regimuri de alimentaţie

Pentru un crescător de melci ce doreşte să obţină producţie la nivel comercializabil, îi este necesară folosirea unei formule care să-i asigure întregul complex nutriţional necesar, pentru a obţine o creştere rapidă şi o greutate a corpului produsului maximă.

După mulţi ani de cercetări susţinute, şi dincolo de utilizarea multiplelor formule disponibile pe piaţă, s-au descoperit principalele ingrediente ce trebuie incluse pentru a obţine o dietă echilibrată capabilă să îmbunătăţească capacitatea animalului de a transforma hrana ingerată în cantitatea maximă ce ridică greutatea, după cum rezultă din formula:

Nivel de proteine 10 – 16%

Vitamina A – 4000 de unităţi internaţionale per kg

Vitamina B1 – 3,75 mg/kg

Vitamina D – 900 UL/kg

Vitamina E – 11 mg/kg

CaCO₃ (30 – 40% Ca) sub formă de făină de calcar

Bicarbonat de fosfor

Nivelul de proteine din hrană indică cantitatea de nutreţuri pentru rata de greutate: cu cât nivelul de proteine este mai mare, cu atât mai repede melcul va creşte în greutate. Includerea vitaminelor şi mineralelor în formula de alimentaţie a melcilor este necesară menţinerii creşterii şi digerării proteinelor, iar nivelul de calcar este important pentru dezvoltarea cochiliei mecului, dar şi în ceea ce priveşte rata de creştere.

Hrana ingerată de Helix Aspersa – consum mediu zilnic

Stadiul	Greutate [gr]	Grame de hrană zilnică
Perioada de creştere	0,5 3 5	0,04 0,07 0,1
Hibernarea Debutul	10	0,36
În timpul hibernării	10	0,1

NB: Nu toţi melcii vor consuma aceeaşi cantitate de hrană zilnic, aşa încât tabelul prezintă doar cantitatea medie consumată de 1 melc în 24 de ore.

2.15. Tipuri de hrană

Crescătorul de melci poate să îşi prepare singur hrana pentru melci, dacă urmează liniile directoare ale ghidului nutriţional, dar are la dispoziţie şi produse agricole comercializate care respectă formula de bază.

Tabletele pentru găini care se produc în Australia sunt foarte asemănătoare cu cerinţele de alimentaţie necesare a fi întrunite în cazul melcilor, însă acestea trebuie sfărâmate în praf fin pentru ca melcii să nu consume prea multă energie în procesul de masticaţie. Tabletele sfărâmate pot fi folosite ca hrană atât pentru melcişori cât şi pentru melci.

Melcilor nu trebuie să le fie administrate alimente ce conţin antibiotice sau hormoni ce stimulează creşterea.

Mai jos sunt indicate 2 formule de alimentaţie pentru melci ce au la bază tabletele pentru găini:

1. terci fript: 7% tărîţe, 52% cereale, 16% soia, 18% sorg, 7% făină de calcar (40% Ca).
2. 2. Tablete pentru găini zdrobite în straturi ce conţin: 5% făină de peşte, 10% cereale, 15% soia, 20% sorg, 43% orz, 7% făină de calcar (40% Ca).

Cele 2 formule indicate trebuie măcinate şi amestecate temeinic înainte a le fi administrate melcilor. Acestora trebuie să le fie disponibilă o cantitate de mâncare necesară pentru 2-4 zile.

În mediul melcilor, igiena este un termen imperios necesar a fi menţinut la cote înalte pentru a împiedica pătrunderea dăunătorilor sau infecţiilor, aşa încât jgheaburile de alimentare vor trebui curăţate în permanenţă.

Pentru curăţarea lor se poate folosi o soluţie slabă de hipoclorit de sodiu, dar acestea trebuie apoi clătite bine cu apă pentru a fi elminată orice urmă de substanţă chimică, ca dealtfel orice reziduu rămas capabil să omoare melcii.

O estimare precisă realizată în urma cercetărilor realizate în Franţa, indică pentru obţinerea a 1 kg de melci, ca necesară o cantitate de 1,7 kg hrană uscată. Această cifră foloseşte în calculul necesar oricărui întreprinzător dornic să îşi înfiinţeze o fermă de melci. Dincolo de acest consum, melcii se vor hrăni şi cu vegetaţia aflată în suprafaţa pepinierei şi în cea destinată creşterii.practicarea unei culturi variate va asigura diferenţierea dietei melcilor, precum şi locuri de adăpostire, dacă lungimea plantelor diferă.

Nu se pot utiliza sub nici o formă spray-uri chimice sau de praf pentru vegetaţia plantată, deoarece ar putea afecta sănătatea melcilor, putând cauza chiar decesul acestora.

Melcii vor ieşi noaptea să se hrănească deoarece umiditatea şi scăderea temperaturii sunt potrivite niveluli necesar acestora pentru a se activa, fiind în această erioadă apăraţi şi împotriva prădătorilor. Jgheaburile de alimentare trebuie să fie acoperite de către panourile din cherestea necesare melcilor pentru a se odihni în timpul zilei, deoarece orice umezeală ce va ajunge la hrană o va deteriora şi aceasta nu va mai fi consumată de către animale.

2.16. Prepararea şi procesarea melcilor pentru comerţ

Prima etapă în pregătirea melcilor pentru a fi consumaţi de către om presupune curăţirea lor cu tărâţe de grâu sau de cereale, ovăz. Aceste produse s-au dovedit a fi agenţii purificatori datorită procentului mare de purgatori conţinuţi capabili să grăbească evacuarea din sistemul digestiv aoricăror urme de hrană.

Melcii trebuie supuşi purificării pentru 3 zile, după care urmează 2 zile în care sunt înfometaţi pentru a elimina complet conţinutul sistemului digestiv. În ultimele 2 zile, apa va fi furnizată în mod regulat prin intermediul sistemului pentru a menţine melcii în stare activă astfel încât să colaboreze în procesul de purificare.

Sistemul de purificare a melcilor

După selectarea şi colectarea melcilor potriviţi a fi pregătiţi pentru comercializare (având între 30 şi 40 mm), aceştia sunt dispuşi în containere foarte bine curăţate (găleţi mari din plastic cu capac ), în care sunt practicate găuri pe suprafaţa inferioară pentru a permite evacuarea rezidurilor.

Containerele sunt clădite într-un cadru care le susţine. Reziduurile eliminate se colectează printr-un sistem de de rigole înclinat care uşurează drenarea. Şi containerele sunt dispuse sub un anumit unghi, cuprins între 15 şi 20 de grade, pentru a permite eliminarea excesului de apă şi a reziduurilor.

Containerele trebuie asigurate în cadru pentru a nu se răsturna şi pentru a uşura îndepărtarea şi curăţarea lor.

Capacele sunt îndepărtate în momentul amplasării în cadru, rămânând un mare gol ce va fi acoperit apoi cu o plasă din plastic cu găuri de 1 cm. Acest acoperiş trebuie asigurat împotriva evadării melcilor, în urma forţării acestuia prin împingeri repetate.

Când containerele sunt deteriorate pronunţat şi sunt murdare datorită curăţirii melcilor, aceştia vor trebui mutaţi într-un spaţiu provizoriu până le va fi curăţaţă garsoniera la care se vor reîntoarce.

Sistemul de purificare trebuie amplasat într-un spaţiu în care climatul poate fi controlat (dacă temperatura interiaoră creşte peste 28°C sau scade sub 6°C, melcul îşi va întrerupe activitatea). Şi nivelul umidităţii trebuie să rămână la 80% pentr ca activitatea de crestere să se deruleze în condiţii optime.

Includerea unui sistem automat de ceaţă va fi necesară, acesta trebuind să funcţioneze imediat după lăsarea întunericului pentru a încuraja melcii să se hrănească. Acest sistem de alimentare cu apă ajută şi pentru menţinerea umidităţii la nivelul dorit, precum şi pentru a asigura cantitatea de umeazeală necesară adăpării melcilor.

Hrana animelelor se distribuie după ce sistemul de alimentare cu apă se activează în timpul întunericului.

Ratele de depozitare în containere depind de mărimea acestuia. Pentru un container de 25 l, cantitatea de melci ce va fi depozitată pentru perioada de purificare este de 70 – 90 exemplare. Suprapopularea va scădea capacitatea de hrănire a melcilor şi va crea şi probleme de igienă în interiorul containerelor.

Transformarea melcilor în escargot

Pentru a pregăti melci vii pentru a fi utilizaţi în bucătărie, toate echipamentele şi ustensilele utilizate trebuie să fie realizate din oţel inoxidabil, iar suprafaţa de lucru trebuie să întrunească cerinţele menţionate prin Codul Naţional de Construire şi de Amenajare a Capacitătilor de Producţie Alimentară.

În cele ce urmează sunt prezentate 2 sisteme de preparare şi procesare a melcilor.

Nr. 1.

a) Îndepărtaţi membrana existentă de-a lungul deschiderii cochiliei

b) Cufundaţi melcii vii în apă până sunt complet acoperiţi

c) Adăugaţi în apă o jumătate de ceaşcă de sare şi un sfert de cană de oţet, pentru fiecare 50 de bucăţi de melci.

d) Ţineţi melcii în această soluţie pentru 4 ore (mucusul pe care îl eliberează va colora apa în alb).

e) Apa trebuie schimbată de mai multe ori în timpul celor 4 ore.

f) Limpeziţi melcii în apă curgătoare până când se îndepărtează tot mucusul.

g) Puneţi melcii în apă rece la foc până când apa fierbe.

h) Fierbeţi melcii timp de 8 minute.

i) Aruncaţi melcii în apă rece şi strecuraţi.

j) Cu ajutorul unei furculiţe îndepărtaţi melcul din cochilie (furculiţa se împinge înăuntru dar nu în aşa fel încât să străpungă cochilia pe o altă parte.

În acest moment melcii sunt pregătiţi pentru congelare (timp de 6 zile) sau pot fi îngheţaţi pentru o perioadă de 3 luni.

Nr. 2

a) Puneţi melcii într-un vas ce conţine apă fierbinte.

b) Adăugaţi 100 ml oţet sau 200 ml suc de lămâie la fiecare 50 de melci.

c) Fierbeţi melcii rapid în această soluţie timp de 3 minute.

d) Strecuraţi.

e) Limpeziţi melcii sub apă rece până când îi răciţi.

f) Când sunt răciţi complet, melcii se pot îndepărta de cochilie (învârţiţi şi trageţi melcul din cochilie printr-o mişcare continuă).

g) Puneţi melcii într-un vas cu apă rece.

h) Melcii fără cochilie se pun în apă proaspăt fierbinte în care se adaugă aceleaşi cantităţi de oţet sau suc de lămâie.

i) Fierbeţi pentru 8 minute.

j) Aruncaţi melcii în apă rece.

În acest moment melcii sunt gata pentru a fi congelaţi sau îngheţaţi.

Melcii pot fi depozitaţi în caserole de plastic care sunt etichetate conform legislaţiei.

Observaţie: Ca în cazul oricărei pregătiri culinare, igiena este un factor important a fi respectat şi în acest caz. Spălarea mâinilor, purtarea de îmbrăcăminte de protecţie şi a măştii pentru păr sunt recomandate. Trebuie impusă o politică antifumători conformă cu reglementările guvernamentale pentru locurile de muncă.

Compoziţia nutritivă a cărnii de melc

Helix Aspersa reprezintă o sursă excelentă de hrană nutritivă. Carnea are un conţinut sărac în colesterol sau grăsimi, incluzând în schimb multe vitamine şi minerale necesare unei diete sănătoase şi echibrate.

Compoziţia nutritivă brută a melcilor prezentată în continuare a fost pusă la dispoziţie prin amabilitatea Băncii de Date în Nutriţie din Franţa şi se referă la 100 gr carne de melc destinată consumului uman.

Energie [kcal] 80,5

Proteine [g] 16

Apă [g] 79

Fibre [g] 0

Grăsimi [g] 1

Carbohidraţi [g] 2

Magneziu [mg] 250

Calciu [mg] 170

Fier [mg] 3,5

Vitamina A 1,5 %

Vitamina C 1,5 %

Zinc, cupru, potasiu, iod [urme]

Carnea de melc conţine 9 din cei 10 amino acizi esenţiali corpului uman.

Reţete pentru pregătirea melcilor oferă posibilitatea consumării acestora atât ca supă, cât şi ca tigvă. Unii producători colectează ouăle de melci pe care le comercializează ca o formă de caviar.

Modalitatea de alimentaţie, de preparare şi de pregătire a melcilor pot afecta compoziţia nutriţională prezentată anterior. De exemplu, ficatul şi hepatopancreasul conţin mare parte din vitaminele şi mineralele savurate de europeni ca fiind cele mai gustoase părţi ale melcului; aceste părţi sunt îndepărtate însă în prepararea melcilor pentru conservă, fiind înglobate în alte produse.

3. Potenţialul pieţei

Cifrele ce descriu potenţialul pieţei au fost obţinute printr-o anchetă telefonică prin care s-a apreciat cantitatea de escargot ce a fost vândută de către restaurante într-o anumită perioadă. Informaţiile au mai fost obţinute şi pe baza preţului cu care melcul se vinde la consumatorul final, prin intermediul atitudinii şefilor bucătari şi a patronilor de restaurante.

Întrebările folosite sunt după cum urmează:

1. Consumaţi melc la restaurant?

(A) Da (B) Nu

2. Regăsiţi melcul în meniu întotdeauna?

(A) Da (B) Nu (C) Uneori

3. Ce cantitate de melci (câte duzine) aţi consuma într-o săptămână?

4. Ce tipuri de melci preferaţi?

(A) Proaspeţi (B) Îngheţaţi (C) Conservă

5. Aţi consuma melci produşi în Australia dacă s-ar găsi pe piaţă?

(A) Da (B) Nu

6. Sub ce formă aţi achiziţiona melcii?

(A) Vii (B) Preparaţi (C) Conservă

7. La cumpărarea melcilor ţineţi cont de:

(A) Preţ (B) Calitate (C) Ambele

Rezultatele sondajului sunt după cum urmează:

1. (A) 36 (B) 14

2. (A) 16 (B) 14 (C) 20

3. Restaurantele au indicat că vând între 10 duzine şi 100 într-o săptămână, media fiind de 38 de duzine de melci / săptămână.

4. (A) 1 (B) 5 (C) 30

5. (A) 41 (B) 9

6. (A) 2 (B) 40 (C) 8

(A) 18 (B) 12 (C) 6

Restaurantele cuprinse în anchetă au explicat că sunt doritoare să încerce să procure melci produşi în Australia, dacă s-ar putea realiza o aprovizonare permanentă pe tot parcursul anului. Un angajament luat de crescătorul de melci faţă de aprovizionarea permanentă a pieţei cu produse de calitate cu un aspect plăcut, a fost de asemenea invocat.

Datele indicate în cele ce urmează reprezintă parametri aproximativi ce pot fi luaţi în considerare de către fermier, având la bază un preţ de vânzare al pieţei de 5 $ / 12 bucăţi de melci preparaţi.

Cantităţile de melci necesare

Melci preparaţi la 5 $/12 bucăţi			Venit previzionat ($)
Duzine	Melci / săptămână	Melci / an	Pe săptămână	Pe an
100	1200	62400	500	26000
200	2400	124800	1000	52000
300	3600	187200	1500	78000
400	4800	249600	2000	104000
500	6000	312000	2500	130000

Rata mortalităţii de 10% poate fi întâlnită în perioada de creştere, aşa încât aceste cifre statistice vor fi afectate prin această rată.

4. Analiză economică

Costul unitar de producţie

Estimările aproximative pentru Australia relative la costul de producţie al unei ferme bine organizată şi care produce în regim intensiv (300.000 melci / an) sunt indicate mai jos. Costul total al producţiei, definit ca suma dintre costurile fixe şi cele variabile, fără a include şi costurile cu forţa de muncă, sunt prezentate şi ele în tabel.

Necesităţi de capital	Valoare în $ australieni
Fermă (27 m x 4,1m) şi echipamentele necesare	2.960
Casa umbrită (20m x 50 m) şi echipamentele necesare	5.950
Echipamentul pentru preparare (încălzitoare şi zona de preparare)	4.750
Cameră frigorifică şi echipament de congelare	3.480
Răcitor	1.500
Sapă rotativă	1.200
Sopron pentru purificarea melcilor şi echipamentele necesare	2.750
TOTAL	22.590
Costuri variabile (estimări pentru producţia anuală)
Hrană	450
Electricitate	150
Apă	380
Seminţe	250
Calcar	220
Fertilizant	165
Mentenanţă	300
Costuri de trasnport	1.820
Cheltuieli cu marketingul şi reclama	500
Costuri de procesare	2.600
Alte costuri variabile	750
TOTAL	7.585
Costuri fixe (anuale)
Asigurări	975
Dezvoltarea pieţei	1.000
TOTAL	1.975

Toate costurile incluse sunt estimative. Preţurile au la bază anul în curs, 2000, şi pot suferi modificări în funcţie de locul şi timpul de procurare al materialelor.

5. CONCLUZII

Apare deja ca evidentă necesitatea dezvoltării unei adevate industrii a crescătorilor de melci realizată prin colaborarea şi implicarea întreprinzătorilor ce doresc să facă faţă provocării lansării unei noi forme de agricultură în Australia.

Noile forme de intreprinderi agricole vor impune dezvoltarea cercetărilor şi în această direcţie pentru a culege informaţii şi a forma o bază de cunoştinţe specializate care să capete amploare prin strângerea experienţelor trăite de crescătorii individuali australieni care produc la un nivel foarte scăzut comparativ cu cei ce acţionează în cadrul industriei europene de profil.

Timpul pe care crescătorii îl petrec şi toate observaţiile pe care le fac pe parcursul duratei de viaţă a melcilorcrescuţi în captivitate constituie o sursă valoroasă care merită a fi atent prelucrată şi apoi răspândită acelora potenţial interesaţi a spori rândurile jucătorilor industriei de melci din Australia.

Beneficiile economice evidente ale realizării unei baze de date accesibilă de către oricine şi în care să fie incluse toate informaţiile relevante este necesară unui întreprinzător ce intenţionează să crească melci, pentru activitatea pe care o va derula zi de zi.

O abordare pozitivistă a problemelor care se alătură deţinerii de know-how tehnologic constituie ingredientele succesului şi factorii ce asigură dezvoltarea unei noi industrii noi pentru teritoriul australian.

Aspectele de marketing şi de promovare deţin locul principal ca importanţă în găsirea căilor de pătrundere în reţeaua restaurantelor şi a capacităţilor de deservire alimentară care comercializează în prezent escargot sau care o vor face în viitor, pentru a câştiga cotă de piaţă în faţa produselor provenite prin importuri.

Educarea şi promovarea specifică pentru piaţă vor trebui implementate şi urmărite atent pentru a crea în conştiinţa consumatorilor necesitatea de a fi mai atenţi la sănătatea proprie, la importanţa cultivării gustului cu consumul de escargot, şi nu în ultimul rând includerea acestora între obiceiurile zilnice ale fiecăruia.

Datorită melanjului de culturi şi populaţii de pe teritoriul Australiei, este mai uşor de acceptat o gamă variată de mâncăruri din paleta numeroasă disponibilă în prezent, aşa încât să se obţină percepţia consumatorilor că ceea ce consumă ca hrană este util social şi astfel pot utiliza produsul liniştiţi. Programul de educare a consumatorilor va avea rezultate valoroase dacă se realizează în momentul lansării pe piaţă a produselor realizate / cultivate pe plan naţional.

Cifrele prezentate în capitolul alocat analizei economice caută să indice cât mai clar inţele implicate de intrarea în această industrie, dincolo de banii de investit care vor aduce fără greş şi pe termen scurt importante beneficii întreprinzătorului dacă acesta acceptă să se implice în producerea pe scară largă a melcilor.

Pot exista temeri cu privire la oportunitatea intrării în această alternativă de producţie agricolă prea puţin încercată până în prezent. Va fi necesară asumarea unui anumit risc pentru a reuşi atât pe plan economic cât şi din punct de vedere tehnic, şi pentru a câştiga acceptarea şi încrederea pentru introducerea unei noi baye pentru o industrie agricol perspectivă.