Săgetătorul este cea de-a 9-a zodie. Este un semn yang (masculin), un semn mobil, un semn de foc, făcând parte din triada de foc a zodiacului (Berbec, Leu, Săgetător). Are ca guvernatori pe Jupiter (principal) si Neptun (secundar, prin exaltare).
Unul dintre cele mai importante simboluri ezoterice ale acestei zodii este cel al centaurului, fiintă fabuloasă, dar profund diferită de minotaur. În mitologia greacă, centaurii erau vietăti oarecum monstruoase, ce aveau cap, brate si bust de om, iar restul corpului si picioarele de cal. Potrivit legendelor, se împărteau în două familii. Odraslele lui Ixion si ale unui nor simbolizează forta brutală, nechibzuită si oarbă; descendentii Phillyrei si ai lui Cronos, dintre care Chiron este cel mai vestit, reprezintă, dimpotrivă, forta benefică aflată în sprijinul luptelor drepte, destinate apărării unor cauze nobile. Simbolismul centaurului se referă la dualitatea profundă a naturii umane, la pendularea aproape continuă a oamenilor între sfera instinctelor primare, a bestialitătii, a fortei vitale dezlăntuite, în care domină instinctul de conservare si dreptul celui mai puternic, si sfera spirituală, a elevării si meditatiei profunde, în care omul se lasă condus de iubire, sete de cunoastere, aspiratie spirituală, ce îl conduc spre integrarea în Divin.
Alături de centaur, si calul este un animal corelat simbolic cu zodia Săgetătorului. Asocierea dintre om si cal generează călăretul sau cavalerul, al cărui simbolism e partial similar cu cel al centaurului. Cavalerul poate fi, pe de o parte, un războinic dur, agresiv, distrugător, ce trece totul "prin foc si sabie"; pe de altă parte, cavalerul se poate pune în slujba celor mai înalte, celor mai nobile idealuri, devenind o fortă exclusiv pozitivă, chiar dacă este obligat să se angreneze în confruntări violente (pentru a elimina fortele malefice). Personajul lui Don Quijote de La Mancha, creat de Miguel Cervantes, are importante conotatii ezoterice. Desi pare o fiintă ruptă de realitate, iluzionată, inadaptată, ridicolă, Don Quijote, prin activitatea sa de cavaler rătăcitor, realizează o TRANSFIGURARE a realitătii înconjurătoare, producând o înnobilare si o sacralizare a acesteia; se creează astfel premizele ca lumea aceasta fizică, terestră, să devină o Împărătie a Cerurilor sau un Nou Ierusalim materializat (Isus arată, de altfel, în Evanghelii, potentialitatea naturii noastre divine, când afirmă: "Împărătia Cerurilor se află în voi"). Don Quijote nu poate trăi în realitatea cotidiană decât transfigurând-o, chiar dacă face aceasta pornind de la o bază livrescă. Aducerea brutală la realitate are un efect mortal asupra lui Don Quijote.
Aspectele elevate, cu importante conotatii ezoterice, ale cavaleriei, sunt exprimate de toate legendele medievale ce fac parte din ciclul Mesei Rotunde si Regelui Arthur. Unul dintre obiectivele fundamentale ale acestor cavaleri ai Mesei Rotunde îl reprezintă găsirea Sfântului Graal, temă esentială în ezoterismul occidental. Este evidentă analogia dintre Masa Rotundă si cercul zodiacal (în contextul existentei a doar 12 cavaleri în jurul ei, fără a pune la socoteală un număr egal de scutieri), după cum si Graalul are un cert simbolism solar (Sfântul Graal asezat pe Masa Rotundă reprezintă Soarele parcurgând cele 12 zodii). Graalul are un simbolism profund si complex, ce tine mai ales de ezoterismul crestin. Savantul francez Albert Beguin rezumă astfel acest simbolism: "Graalul reprezintă în mod substantial pe Hristos mort pentru oameni si totodată potirul de la Cina cea de taină (adică harul divin hărăzit de Hristos discipolilor săi) si, în sfârsit, caliciul liturgic, continând adevăratul sânge al Mântuitorului. Masa pe care se află potirul este, potrivit acestor trei proiectii, piatra de pe Sfântul mormânt, masa celor doisprezece apostoli si, în sfârsit, altarul pe care se înfăptuieste sacrificiul zilnic. Aceste trei realităti, Răstignirea, Cina cea de taină si Euharistia, sunt inseparabile, iar ceremonia Graalului constă în revelarea, conferind împărtăsaniei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la jertfa sa mântuitoare". Concluzionând, putem spune că idealul suprem al cavaleriei, în aspectele sale elevate, este desăvârsirea interioară sau suprema realizare spirituală (care se produce în momentul inefabil al contemplării interiorului cupei Graalului).
Un alt simbol ezoteric al Săgetătorului este cel al căutătorului, ce se coreleazăă cu caracterului mobil al semnului. Fie că este un cavaler rătăcitor, un călăător, un aventurier, Săgetătorul caută CEVA, care poate fi diferentiat după gradul de elevare al căutătorului. Nativul ce nu a depăsit sfera inferioară, instinctuală, va căuta doar satisfacerea unor plăceri grosiere, trăirea unor "senzatii tari", parcurgerea superficială a unor teritorii exotice. Nativul elevat, întelept, are însă teluri mult mai înalte. În Evanghelia după Toma (text apocrif descoperit la mijlocul secolului al XX-lea) se arată: "Cel ce caută să nu înceteze căutarea până când nu va găsi, iar atunci când va găsi, el va fi preafericit si va deveni stăpânul Totului" (logion 2). Asadar, scopul profund al căutării îl reprezintă împlinirea spirituală supremă. Poetul englez T.S.Elliot exprimă acest adevăr într-o manieră lirică în poemul "The Little Gidding": "Nu vom înceta să căutăm/ Si sfârsitul căutărilor noastre/ Va fi ajungerea în punctul din care am plecat/ Si cunoasterea lui cu adevărat, pentru întâia oară".
Vânătorul este, de asemenea, un simbol ezoteric al celui de-al 9-lea semn astrologic. În acest sens, ezoteristul român Vasile Lovinescu ne revelează semnificatii profunde: "La fel ca si celelalte meserii, stiinta vânătorească era o tehnică initiatică, cu coloratură cosmologică, dar cu posibilitatea de transpuneri metafizice.(…) Simbolismul gestului vânătoresc este dintre cele mai înalte, relativ usor de recunoscut. În sensul imediat, procurarea hranei e urmată de o asimilare a substantei cosmice, în forma unei împărtăsanii. Prototipurile angelice ale animalelor jertfite, morfisme ale Omului Universal, se sacrificau în ipostazele lor fizice, pentru reîntoarcerea lor în modelele lor divine de unde au purces, prin intermediul omului, central în starea lui de fire. Se sfintesc astfel cuvintele lui Dumnezeu, care poruncise lui Adam să le dea nume (Geneza, II, 19-20), adică să le scoată din indistinctia substantei în distinctivitatea existentei. Prin hrana pe care i-o procură ambianta, Adam recuperează ce a creat în mod secund si odată cu aceasta scoate sufletul animalului ucis din ciclul de foc, mântuindu-l sau chiar eliberându-l. Nu trebuie să uităm nici o clipă că acest gest se înscrie într-un circuit fără sfârsit al substantei universale.
Legătura dintre vânător si vânat e aceea dintre Cunoscător si Cunoscut. Cei doi termeni se identifică deci. Legătura o face traiectoria săgetii, care uneste cei doi poli. Vânătorul trebuie să nimerească nodul vital al victimei. Pentru aceasta, trage mai întâi îndărăt coarda arcului, îsi împlântă simbolic în pieptul lui coada săgetii, formând astfel din semicercul arcului un cerc, apoi îi dă drumul colorată de propriul lui sânge subtil, ca să se amestece cu sângele animalului, adevărată frătie de cruce între vânător si vânat. Complementar si în aceeasi clipă, si invizibil ca reactie concordantă, îngerul animalului îl vânează pe vânător, atingându-l tot într-un punct vital, inimă, frunte sau crestetul capului. Traiectoria săgetii se extinde simbolic, deci legitim, până la marginea orizontului. Orizontul devine astfel un semicerc conceptual, vânătorul fiind pe diametrul acestuia, formând amândoi un arc macrocosmic, pe care arcul sensibil din mâna vânătorului este perpendicular. În cazul acesta, din toate punctele care alcătuiesc vibratiile Vortexului Sferic Universal, pleacă în acelasi timp câte o săgeatăă spre toate punctele conceptibile, deci si prin zenit unde se află "Ochiul Domnului", "Piatra din Vârful Unghiului", a catedralei cosmice.
Săgetătorul este, practic vorbind, un arcas. Arcasul are importante conotatii spirituale si ezoterice, după cum ne arată acelasi Vasile Lovinescu: "Reamintim că justa ochire e o metodă exceptional de eficace în unele stiinte traditionale pentru obtinerea puterii de concentrare (Ekagra), fără de care o realizare spirituală nu se poate concepe. Se stie ce rol important joacă tragerea cu arcul în scolile budiste Zen. În această disciplină se urmăreste înainte de toate un nivel de concentrare în care ochitorul se identifică perfect cu tinta. În acel moment, ochirea materială devine inutilă si un punct este tot asa de usor de ochit ca si un zid. Această transpunere cerească a unei meserii e firească într-o breaslă care-si are patron cea mai frumoasă constelatie de pe cer, aceea a vânătorului Orion". Scopul suprem al arcasului, al vânătorului ar fi acesta: "(…) să biruiască natura lor titanică prin cea olimpica si s-o resoarba, spunea învatatura orfica, asa cum se realiza în mistere (…)". Altfel spus, latura inferioară, care este pasională si instinctivă, trebuie resorbită în cea superioară, a întelepciunii si detasării, printr-un proces alchimic (transmutatie, urmată de sublimare), căci focul, element corespunzător Săgetătorului, este prin excelentă agentul alchimic fundamental al transformării.
Un alt simbol important al Săgetătorului, cu importante conotatii ezoterice, este cel al maestrului, care se defineste prin relatia sa cu un discipol. Maestrii se pot împărti sau clasifica după mai multe criterii, dar vom retine doar două. După criteriul autenticitătii, maestrii se împart în veritabili si falsi (pseudomaestri). După domeniul în care activează, putem vorbi despre maestri profani (aici putem include profesorii obisnuiti, care activează în scoli, licee, facultăti si predau diverse materii, fiind specializati în anumite domenii stiintifice) si maestri spirituali (acestia se încadrează cu adevărat în semnificatiile elevate ale Săgetătorului). Maestru spiritual este într-adevăr acea fiintă care a atins starea de măiestrie sau de desăvârsire pe o anumită cale spirituală. Pe orice cale de evolutie autentică, maestrul este indispensabil, căci el joacă rolul de îndrumător spiritual pentru un aspirant sincer. Un dicton afirmă: "Când discipolul este pregătit, maestrul apare". Se stie că Supremul Maestru este Dumnezeu. Mari Maestri spirituali pot fi considerati Isus, Buddha, Rama, Mohamed, întemeietori de religii. Desigur, Divinul se poate manifesta în infinite ipostaze, dar în ipostaza de Învătător, El se manifestă încarnându-se în fiinte cu o profundă întelepciune, care au nobila misiune de a ne conduce către eliberarea completă de lanturile iluziei si atasamentului, pentru a veni în contact cu suprema lumină spirituală. Maestrul poate avea variate moduri de manifestare, fiind un duhovnic, pentru crestini, un rabbi, pentru evrei, un guru sau un swami, pentru yoghini sau hindusi, un nagual, pentru samanii mexicani, dar rolul său rămâne mereu acelasi. Există situatii exceptionale în care discipolul are un maestru din lumile paralele, care îl îndrumă prin metode paranormale (este cazul faimosului sculptor român Brâncusi, care era îndrumat de spiritul marelui yoghin Milarepa). Indepedensa Săgetătorului se regăseste în acea libertate si detasare a maestrului întelepciunii, ce este retras în pesteră sau în turnul său de fildes.
Cifra 9, corespunzătoare Săgetătorului, are importante valente simbolice si ezoterice. Cunoscuta diagramă mistică care este ENEAGRAMA se bazează pe o sectionare a cercului în 9 sectoare (de unde provine si denumirea). 9 este si numărul initiatului, în mod semnificativ a 9-a Arcană Majoră din Tarot fiind Pustnicul (ce simbolizează înteleptul misterios, initiatul ascuns, purtătorul tainic al luminii spirituale). Este interesant de remarcat că al III-lea decan al Săgetătorului este numit decanul "iluminării". 9 este si numărul corurilor de îngeri, asa cum sunt descrise în angelologia traditională. 9 este ultimul din seria de cifre, ceea ce anuntă deopotrivă un sfârsit si o reîncepere, adică o transgresie pe un plan superior de vibratie. Numărul 9 apare drept numărul complet al analizei totale; el este simbolul multiplicitătii ce se întoarce la unitate si, prin extensie, al solidaritătii cosmice si al mântuirii.
În sfârsit, Săgetătorul este, deopotrivă, si un vizionar. Clarvăzătorii sunt fiinte pe care Divinul le inspiră să ne îndrume, să ne transmită mesajul Său, să ne conducă spre înăltimile spirituale. Este extraordinarul har al profetiei, pe care l-au manifestat si Sfântul Ioan Teologul (scriind teribila Apocalipsă), dar si Nostradamus, precum si acei mistici consemnati în Vechiul Testament (Iezechiel, Daniel, Isaia, Ieremia). Ideea de clarviziune se adecvează, simbolic vorbind, Săgetătorului, căci elementul Foc, alocat acestei zodii, are semnificatii profunde legate de lumină, perceptia vizuală, formă si culoare. Fiind vorba despre un foc ascensional, al resorbtiei în sferele divine, inspiratiile si perceptiile pe care le aduce provin tot din aceste sfere.
Unul dintre cele mai importante simboluri ezoterice ale acestei zodii este cel al centaurului, fiintă fabuloasă, dar profund diferită de minotaur. În mitologia greacă, centaurii erau vietăti oarecum monstruoase, ce aveau cap, brate si bust de om, iar restul corpului si picioarele de cal. Potrivit legendelor, se împărteau în două familii. Odraslele lui Ixion si ale unui nor simbolizează forta brutală, nechibzuită si oarbă; descendentii Phillyrei si ai lui Cronos, dintre care Chiron este cel mai vestit, reprezintă, dimpotrivă, forta benefică aflată în sprijinul luptelor drepte, destinate apărării unor cauze nobile. Simbolismul centaurului se referă la dualitatea profundă a naturii umane, la pendularea aproape continuă a oamenilor între sfera instinctelor primare, a bestialitătii, a fortei vitale dezlăntuite, în care domină instinctul de conservare si dreptul celui mai puternic, si sfera spirituală, a elevării si meditatiei profunde, în care omul se lasă condus de iubire, sete de cunoastere, aspiratie spirituală, ce îl conduc spre integrarea în Divin.
Alături de centaur, si calul este un animal corelat simbolic cu zodia Săgetătorului. Asocierea dintre om si cal generează călăretul sau cavalerul, al cărui simbolism e partial similar cu cel al centaurului. Cavalerul poate fi, pe de o parte, un războinic dur, agresiv, distrugător, ce trece totul "prin foc si sabie"; pe de altă parte, cavalerul se poate pune în slujba celor mai înalte, celor mai nobile idealuri, devenind o fortă exclusiv pozitivă, chiar dacă este obligat să se angreneze în confruntări violente (pentru a elimina fortele malefice). Personajul lui Don Quijote de La Mancha, creat de Miguel Cervantes, are importante conotatii ezoterice. Desi pare o fiintă ruptă de realitate, iluzionată, inadaptată, ridicolă, Don Quijote, prin activitatea sa de cavaler rătăcitor, realizează o TRANSFIGURARE a realitătii înconjurătoare, producând o înnobilare si o sacralizare a acesteia; se creează astfel premizele ca lumea aceasta fizică, terestră, să devină o Împărătie a Cerurilor sau un Nou Ierusalim materializat (Isus arată, de altfel, în Evanghelii, potentialitatea naturii noastre divine, când afirmă: "Împărătia Cerurilor se află în voi"). Don Quijote nu poate trăi în realitatea cotidiană decât transfigurând-o, chiar dacă face aceasta pornind de la o bază livrescă. Aducerea brutală la realitate are un efect mortal asupra lui Don Quijote.
Aspectele elevate, cu importante conotatii ezoterice, ale cavaleriei, sunt exprimate de toate legendele medievale ce fac parte din ciclul Mesei Rotunde si Regelui Arthur. Unul dintre obiectivele fundamentale ale acestor cavaleri ai Mesei Rotunde îl reprezintă găsirea Sfântului Graal, temă esentială în ezoterismul occidental. Este evidentă analogia dintre Masa Rotundă si cercul zodiacal (în contextul existentei a doar 12 cavaleri în jurul ei, fără a pune la socoteală un număr egal de scutieri), după cum si Graalul are un cert simbolism solar (Sfântul Graal asezat pe Masa Rotundă reprezintă Soarele parcurgând cele 12 zodii). Graalul are un simbolism profund si complex, ce tine mai ales de ezoterismul crestin. Savantul francez Albert Beguin rezumă astfel acest simbolism: "Graalul reprezintă în mod substantial pe Hristos mort pentru oameni si totodată potirul de la Cina cea de taină (adică harul divin hărăzit de Hristos discipolilor săi) si, în sfârsit, caliciul liturgic, continând adevăratul sânge al Mântuitorului. Masa pe care se află potirul este, potrivit acestor trei proiectii, piatra de pe Sfântul mormânt, masa celor doisprezece apostoli si, în sfârsit, altarul pe care se înfăptuieste sacrificiul zilnic. Aceste trei realităti, Răstignirea, Cina cea de taină si Euharistia, sunt inseparabile, iar ceremonia Graalului constă în revelarea, conferind împărtăsaniei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la jertfa sa mântuitoare". Concluzionând, putem spune că idealul suprem al cavaleriei, în aspectele sale elevate, este desăvârsirea interioară sau suprema realizare spirituală (care se produce în momentul inefabil al contemplării interiorului cupei Graalului).
Un alt simbol ezoteric al Săgetătorului este cel al căutătorului, ce se coreleazăă cu caracterului mobil al semnului. Fie că este un cavaler rătăcitor, un călăător, un aventurier, Săgetătorul caută CEVA, care poate fi diferentiat după gradul de elevare al căutătorului. Nativul ce nu a depăsit sfera inferioară, instinctuală, va căuta doar satisfacerea unor plăceri grosiere, trăirea unor "senzatii tari", parcurgerea superficială a unor teritorii exotice. Nativul elevat, întelept, are însă teluri mult mai înalte. În Evanghelia după Toma (text apocrif descoperit la mijlocul secolului al XX-lea) se arată: "Cel ce caută să nu înceteze căutarea până când nu va găsi, iar atunci când va găsi, el va fi preafericit si va deveni stăpânul Totului" (logion 2). Asadar, scopul profund al căutării îl reprezintă împlinirea spirituală supremă. Poetul englez T.S.Elliot exprimă acest adevăr într-o manieră lirică în poemul "The Little Gidding": "Nu vom înceta să căutăm/ Si sfârsitul căutărilor noastre/ Va fi ajungerea în punctul din care am plecat/ Si cunoasterea lui cu adevărat, pentru întâia oară".
Vânătorul este, de asemenea, un simbol ezoteric al celui de-al 9-lea semn astrologic. În acest sens, ezoteristul român Vasile Lovinescu ne revelează semnificatii profunde: "La fel ca si celelalte meserii, stiinta vânătorească era o tehnică initiatică, cu coloratură cosmologică, dar cu posibilitatea de transpuneri metafizice.(…) Simbolismul gestului vânătoresc este dintre cele mai înalte, relativ usor de recunoscut. În sensul imediat, procurarea hranei e urmată de o asimilare a substantei cosmice, în forma unei împărtăsanii. Prototipurile angelice ale animalelor jertfite, morfisme ale Omului Universal, se sacrificau în ipostazele lor fizice, pentru reîntoarcerea lor în modelele lor divine de unde au purces, prin intermediul omului, central în starea lui de fire. Se sfintesc astfel cuvintele lui Dumnezeu, care poruncise lui Adam să le dea nume (Geneza, II, 19-20), adică să le scoată din indistinctia substantei în distinctivitatea existentei. Prin hrana pe care i-o procură ambianta, Adam recuperează ce a creat în mod secund si odată cu aceasta scoate sufletul animalului ucis din ciclul de foc, mântuindu-l sau chiar eliberându-l. Nu trebuie să uităm nici o clipă că acest gest se înscrie într-un circuit fără sfârsit al substantei universale.
Legătura dintre vânător si vânat e aceea dintre Cunoscător si Cunoscut. Cei doi termeni se identifică deci. Legătura o face traiectoria săgetii, care uneste cei doi poli. Vânătorul trebuie să nimerească nodul vital al victimei. Pentru aceasta, trage mai întâi îndărăt coarda arcului, îsi împlântă simbolic în pieptul lui coada săgetii, formând astfel din semicercul arcului un cerc, apoi îi dă drumul colorată de propriul lui sânge subtil, ca să se amestece cu sângele animalului, adevărată frătie de cruce între vânător si vânat. Complementar si în aceeasi clipă, si invizibil ca reactie concordantă, îngerul animalului îl vânează pe vânător, atingându-l tot într-un punct vital, inimă, frunte sau crestetul capului. Traiectoria săgetii se extinde simbolic, deci legitim, până la marginea orizontului. Orizontul devine astfel un semicerc conceptual, vânătorul fiind pe diametrul acestuia, formând amândoi un arc macrocosmic, pe care arcul sensibil din mâna vânătorului este perpendicular. În cazul acesta, din toate punctele care alcătuiesc vibratiile Vortexului Sferic Universal, pleacă în acelasi timp câte o săgeatăă spre toate punctele conceptibile, deci si prin zenit unde se află "Ochiul Domnului", "Piatra din Vârful Unghiului", a catedralei cosmice.
Săgetătorul este, practic vorbind, un arcas. Arcasul are importante conotatii spirituale si ezoterice, după cum ne arată acelasi Vasile Lovinescu: "Reamintim că justa ochire e o metodă exceptional de eficace în unele stiinte traditionale pentru obtinerea puterii de concentrare (Ekagra), fără de care o realizare spirituală nu se poate concepe. Se stie ce rol important joacă tragerea cu arcul în scolile budiste Zen. În această disciplină se urmăreste înainte de toate un nivel de concentrare în care ochitorul se identifică perfect cu tinta. În acel moment, ochirea materială devine inutilă si un punct este tot asa de usor de ochit ca si un zid. Această transpunere cerească a unei meserii e firească într-o breaslă care-si are patron cea mai frumoasă constelatie de pe cer, aceea a vânătorului Orion". Scopul suprem al arcasului, al vânătorului ar fi acesta: "(…) să biruiască natura lor titanică prin cea olimpica si s-o resoarba, spunea învatatura orfica, asa cum se realiza în mistere (…)". Altfel spus, latura inferioară, care este pasională si instinctivă, trebuie resorbită în cea superioară, a întelepciunii si detasării, printr-un proces alchimic (transmutatie, urmată de sublimare), căci focul, element corespunzător Săgetătorului, este prin excelentă agentul alchimic fundamental al transformării.
Un alt simbol important al Săgetătorului, cu importante conotatii ezoterice, este cel al maestrului, care se defineste prin relatia sa cu un discipol. Maestrii se pot împărti sau clasifica după mai multe criterii, dar vom retine doar două. După criteriul autenticitătii, maestrii se împart în veritabili si falsi (pseudomaestri). După domeniul în care activează, putem vorbi despre maestri profani (aici putem include profesorii obisnuiti, care activează în scoli, licee, facultăti si predau diverse materii, fiind specializati în anumite domenii stiintifice) si maestri spirituali (acestia se încadrează cu adevărat în semnificatiile elevate ale Săgetătorului). Maestru spiritual este într-adevăr acea fiintă care a atins starea de măiestrie sau de desăvârsire pe o anumită cale spirituală. Pe orice cale de evolutie autentică, maestrul este indispensabil, căci el joacă rolul de îndrumător spiritual pentru un aspirant sincer. Un dicton afirmă: "Când discipolul este pregătit, maestrul apare". Se stie că Supremul Maestru este Dumnezeu. Mari Maestri spirituali pot fi considerati Isus, Buddha, Rama, Mohamed, întemeietori de religii. Desigur, Divinul se poate manifesta în infinite ipostaze, dar în ipostaza de Învătător, El se manifestă încarnându-se în fiinte cu o profundă întelepciune, care au nobila misiune de a ne conduce către eliberarea completă de lanturile iluziei si atasamentului, pentru a veni în contact cu suprema lumină spirituală. Maestrul poate avea variate moduri de manifestare, fiind un duhovnic, pentru crestini, un rabbi, pentru evrei, un guru sau un swami, pentru yoghini sau hindusi, un nagual, pentru samanii mexicani, dar rolul său rămâne mereu acelasi. Există situatii exceptionale în care discipolul are un maestru din lumile paralele, care îl îndrumă prin metode paranormale (este cazul faimosului sculptor român Brâncusi, care era îndrumat de spiritul marelui yoghin Milarepa). Indepedensa Săgetătorului se regăseste în acea libertate si detasare a maestrului întelepciunii, ce este retras în pesteră sau în turnul său de fildes.
Cifra 9, corespunzătoare Săgetătorului, are importante valente simbolice si ezoterice. Cunoscuta diagramă mistică care este ENEAGRAMA se bazează pe o sectionare a cercului în 9 sectoare (de unde provine si denumirea). 9 este si numărul initiatului, în mod semnificativ a 9-a Arcană Majoră din Tarot fiind Pustnicul (ce simbolizează înteleptul misterios, initiatul ascuns, purtătorul tainic al luminii spirituale). Este interesant de remarcat că al III-lea decan al Săgetătorului este numit decanul "iluminării". 9 este si numărul corurilor de îngeri, asa cum sunt descrise în angelologia traditională. 9 este ultimul din seria de cifre, ceea ce anuntă deopotrivă un sfârsit si o reîncepere, adică o transgresie pe un plan superior de vibratie. Numărul 9 apare drept numărul complet al analizei totale; el este simbolul multiplicitătii ce se întoarce la unitate si, prin extensie, al solidaritătii cosmice si al mântuirii.
În sfârsit, Săgetătorul este, deopotrivă, si un vizionar. Clarvăzătorii sunt fiinte pe care Divinul le inspiră să ne îndrume, să ne transmită mesajul Său, să ne conducă spre înăltimile spirituale. Este extraordinarul har al profetiei, pe care l-au manifestat si Sfântul Ioan Teologul (scriind teribila Apocalipsă), dar si Nostradamus, precum si acei mistici consemnati în Vechiul Testament (Iezechiel, Daniel, Isaia, Ieremia). Ideea de clarviziune se adecvează, simbolic vorbind, Săgetătorului, căci elementul Foc, alocat acestei zodii, are semnificatii profunde legate de lumină, perceptia vizuală, formă si culoare. Fiind vorba despre un foc ascensional, al resorbtiei în sferele divine, inspiratiile si perceptiile pe care le aduce provin tot din aceste sfere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu