Glosar religios - R, S

· Ridicarea la cer: ar fi avut loc in cea de a 40-a zi dupa Inviere. Si despre acest eveniment fundamental al religiei crestine (alaturi de Mesianitate si Inviere) Noul Testament relateaza neasteptat de lapidar (numai o scurta notita in Faptele Apostolilor 1,3-9).

· Rozar: auxiliar de ruga. Numele vine de la cuvantul german Rosenkranz. Exista 3 feluri de rozare: rozarul mic cu 33 margele mici (presupusa varsta a lui Isus la moarte) si 5 margele mari (numarul ranilor lui Isus: 2 la palme, 2 la picioare si una la inima); rozarul mijlociu cu 63 margele mici (varsta presupusa la care ar fi murit Sf.Maria) si 7 margele mari (numarul de bucurii si de dureri ale Sf.Maria); rozarul mare cu 150 margele mici (numarul psalmilor) si 15 margele mari (cifra neclara). Fiecare margea mica inseamna o Ave Maria (Nascatoare), fiecare margea mare un Pater noster (Tatal nostru).

· Rusalii (Pogorârea Sf. Spirit, Coborârea Duhului Sfânt): Fenomen petrecut la Ierusalim in a 50-a zi ("pentecoste") dupa Invierea lui Isus, respectiv initierea miraculoasa a celor 12 apostoli in taine inaccesibile poporului. Fenomenul este relatat in "Faptele Apostolilor" (2,1-11) ca "Pogorârea Sf.Spirit" (greco-catolici) respectiv ca "Coborârea Duhului Sfânt" (ortodocsi), interpretat in prezent de catre unii drept un real contact transcedental. In acel moment, apostolii s-au aflat in casa Mariei de pe Dealul Sion (in sala numita "Coenaculum" de la etajul I). De la cuvintele latine "Coena Domini" ("Cina cea de taina") vine numele de "Coenaculum" (incaperea din cladirea de pe Dealul Sion in Ierusalim, unde Isus ar fi servit ultima masa, joi seara, impreuna cu cei 12 apostoli). Evenimentul este comemorat anual in lumea crestina la "Rusalii" ("Cincizecime") si reaminteste intemeierea primului nucleu iudeo-crestin. Traditia mai spune ca Sf.Maria ar fi decedat la Ierusalim, la 63 ani, pe locul unde se gaseste in prezent biserica "Dormitio Sanctae Mariae" ("Adormirea Maicii Domnului/Ridicarea Mariei la cer") pe Dealul Sion, lânga cladirea care adaposteste la parter cenotaful (mormântul gol) al regelui David iar la etaj sala "Coenaculum". In Romania, Rusaliile (Cincizecimea) este considerata o zi aproape la fel de insemnata ca si Pastele. Aceasta zi aduce in calendarul obiceiurilor agrare, rituri si mesaje precrestine, cu radacini mitologice in cultul zeitei Ceres-Demeter si al zeului Liber-Pater.

· Sincretism (paralelisme de cult religios):

1. Teza Pacatului originar a fost cunoscuta cu mult timp inainte (vezi Cultul lui Mithras, zeitate din vechea Persie).

2. Cultul Misteriilor practicat de popoarele elene, a avut ca personaj central un messia (fiul Zeilor). Acesta urma sa aduca mantuirea, dar - la fel ca si Isus - numai dupa supunere la chinuri trupesti si rastignire.

3. A existat si in trecut legenda Invierii unui messia, a treia zi dupa rastignire, cu gasirea mormantului gol, avand uriasa piatra rotunda de inchidere data la o parte.

4. Idea Ridicarii la cer a lui messia a existat deja in vechi credinte.

5. Idea Trinitatii (Sf.Treime) a fost - deasemenea - demult cunoscuta in vechile religii.

6. Mithras si Dionysos ar fi infaptuit si ei multe minuni (vindecari miraculoase de boli, reinvieri ale mortilor, transformarea apei in vin etc).

7. Cultul religios elenistic prevedea botezul, cu conditia unui prealabil post alimentar si ispasirii unor penitente. Acesta prevedea Masa sfanta, echivalenta Euharistiei (Cina cea de taina). Masa sfanta simboliza gustarea din trupul si bautul din sangele Zeitatii, exact ca in sacramentul Euharistiei. Mai mult chiar, painea mesei sfinte se impartea credinciosilor sub forma unei hostii, concomitent cu facerea semnului crucii.

· Schimbarea la fata: episodul transfigurarii transcedentale a lui Isus pe Dealul Tabor este relatat in Evanghelii sub numele de Schimbarea la fata.

· Serafim: inger-slujitor al tronului divin (Vechiul Testament, Isaia 6,2).

· Stefan: Amintit in "Faptele Apostolilor" (cap.6-7). Primul martir crestin (sau al treilea, luand in considerare si martiriul lui Ioan Botezatorul si al lui Isus), unul din cei 7 diaconi alesi de catre o grupa a primei comunitati iudeo-crestine din Ierusalim. Din cauza predicilor sale incitante in public si in sinagogi, a atras mania credinciosilor evrei, fiind interogat de Sanhedrin (organul clerical suprem evreiesc) si condamnat la moarte prin lapidare (linsaj cu pietre) in jurul anilor 32-36 d.C (probabil in anul 34 d.C ?). Locul executiei se crede ca a fost inafara zidurilor cetatii Ierusalim, nu departe de actuala "Poarta Leilor" (numita si "Poarta Stefan"). Poarta se gaseste in directia Gradinii Gethsemane, pe latura de nord a cetatii. La executie a luat activ parte Saul (ulterior convertit la crestinism si devenit apostolul Paul/Pavel). Persecutiile s-ar fi indreptat in acel moment numai impotriva grupului dizident condus de cei 7 diaconi, nu si a iudeilor crestini, condusi de catre cei 12 apostoli. In "Legenda aurea" scrisa in sec.13 de catre calugarul genovez Voragine se afirma ca trupul lui Stefan ar fi fost ingropat la Ierusalim de carturarul evreu saduceu Gamaliel. In sec.5 (in anul 415), ramasitele sale ar fi fost redescoperite si duse la Constantinopol, apoi in anul 560 la Roma (cu exceptia unui brat, care a ajuns la Capua in Italia). Si in Aachen se pastreaza deasemenea intr-un relicviar unele ramasite presupuse ale lui Stefan.
Data anuala de comemorare in lumea crestina a Sf.Stefan: 26 decembrie.