„ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” I Petru 1:3-4
Ucenicii lui Ioan Botezătorul au venit odată la Domnul Isus şi l-au întrebat: „Tu eşti Acela care trebuia să vină; sau să aşteptăm pe altul?”
Acestei întrebări Domnul Isus i-a răspuns: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan, ceea ce vedeţi şi auziţi! Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se predică Evanghelia.”
Ce răspuns interesant! Domnul Isus i-a provocat pe acei ucenici, să se convingă personal de identitatea Lui, prin ceea ce puteau vedea şi auzi. Ziua Domnului sosise; şi acestea erau evidenţe ce atestau că Împărăţia lui Dumnezeu, a început. Ca să descoperiţi realitatea: doar „priviţi în jur” a spus Domnul Isus,”vedeţi ceea ce se întâmplă!”
Cu sute de ani înainte de venirea Domnului Isus, profetul Isaia a anunţat ce se va întâmpla atunci când va veni Mesia. În mesajul său Isaia prevesteşte aceleaşi fapte: ”Ochii orbilor se vor deschide, urechile surzilor se vor destupa, iar ologii vor sări ca o căprioară! De ce alte semne mai era nevoie?”
Charles Kuralt, în timpul călătoriilor sale prin Statele Unite, a observat un ienuper crescând într-un loc neobişnuit din Munţii Stâncoşi. Pomii ca să crească au nevoie de un pământ bun şi de o vreme bună, dar în locul unde creştea acest arbuşt, nu era un sol propice. Ce să mai spunem de vreme? Observând pomul, Kuralt, foarte surprins a afirmat: “nu poate creşte nimic aici sus; cu atât mai puţin probabil un pom!” Pentru toţi trecătorii acest pom era considerat o minune.
Fiind aproape de o arteră de circulaţie, înaintea Crăciunului, nu se ştie cine, a ornat acel pom împodobindu-l ca pom de Crăciun. Aceasta se întâmpla în fiecare an! Singurul pom din zonă devine pom de Crăciun. Pomul care nu a avut probleme să crească pe o stâncă şi care a supravieţuit în cele mai vitrege situaţii, a ajuns o atracţie. Oamenii ce locuiesc la sute de kilometri distanţă în toate direcţiile, ştiu pomul şi-l iubesc.
Privind acest pom poţi să înţelegi cât de imprevizibilă este viaţa pe pământ. Pomul, prin singurătatea lui şi prin rezistenţa lui în faţa tuturor vicisitudinilor naturii poartă un mesaj pentru toţi trecătorii! Un mesaj asemănător cu cel al Crăciunului: „Există viaţă şi speranţă chiar în mijlocul acestei lumi împietrite şi secetoase!”
De fapt Isaia a scris: „Pustia şi ţara fără apă se va bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul.„ Isaia 35:1. Această speranţă de viaţă este prin Hristos; care a venit să ne aducă binecuvîntarea.
Doamne Dumnezeule; îţi mulţumesc că în Fiul Tău găsesc sursa vieţii. Ajută-mă să am o nădejde vie şi să nu mă îndoiesc niciodată. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu