Istoria calendarului

Stabilirea inceputului erei noastre s-a facut in sec.6 d.C. de catre Dionysius Exiguus, pe baza unui calcul aproximativ al datei nasterii lui Isus. In calculul calendaristic s-a strecurat o eroare de 7-8 ani. Isus s-a nascut si activat in timpul imparatilor romani Augustus (27 î.C.- 14 d.C.) si Tiberius (14-37 d.C.).

Pe baza Evangheliilor nu se poate insa determina exact anul nasterii sale. Matei (2,1) afirma ca Isus s-ar fi nascut in timpul domniei regelui iudeu Herodes cel Mare (27-4 î.C.). Aceasta inseamna ca Isus trebuie sa se fi nascut cel târziu pâna in anul 4 î.C., anul decesului regelui Herodes cel Mare. In capitolul 2,2 Matei aminteste o stea cu o luminozitate neobisnuita, vizibila in anul nasterii lui Isus pe cerul Palestinei (Steaua din Bethlehem).

In acei ani, pe cerul Palestinei au fost observate numai 2 stele cu o mare luminozitate: cometa Halley (in anul 12 î.C.) si conjunctia planetara dintre Saturn si Jupiter (conjunctia s-a vazut la latitudinea de 32 grade nord, latitudinea Bethlehem-ului, de trei ori in cursul anului 7 î.C.: la 25 mai, la 3 octombrie si la 4 decembrie). Luca sustine insa ca Isus s-ar fi nascut in timpul recensamântului populatiei (census) pe vremea procuratorului roman Publius Sulpicius Quirinus (Cyrenius) din Siria (6-7 d.C.).

Imparatul Augustus a efectuat intr-adevar un amplu recensamânt al populatiei in toate provinciile imperiului roman, dar nu se stie daca si in regatul vasal Iudea. Romanii efectuau recensaminte tot la 14 ani. Istoricul evreu Flavius Josephus aminteste de un census roman in anul 6 d.C. Luca afirma ca Isus a inceput sa predice in al 15-lea an al domniei imparatului roman Tiberius, deci in anul 28 sau 29 d.C. Daca se accepta nasterea lui Isus in perioada 6-7 d.C. si daca se tine seama de faptul ca el si-a inceput activitatea in cel de al 15-lea an de domnie a imparatului Tiberius, inseamna ca Isus ar fi avut la acea data cel mult 22, nu 30-33 ani, cum se crede. Evanghelistii Marcu si Ioan nu spun nimic despre data nasterii lui Isus.

Dupa Matei, Isus s-ar fi nascut candva intre anii 12-7 î.C, dupa Luca intre anii 6-7 d.C. Datele lui Matei par ceva mai plauzibile. In acest caz Isus s-a nascut in timpul domniei regelui Herodes cel Mare, intre anii 8-7 î.C. Dyonisius Exiguus a fixat deci cu 7-8 ani mai târziu data nasterii lui Isus (ab incarnatione Domini), stabilind inceperea calendarului in anul 753 al erei varonice (ab urbe condita). Era varonica ab urbe condita fusese propusa anterior pentru data de 21 aprilie 753 î.C. Calculul a fost efectuat in sec.1 î.C. de catre Marcus-Terentius Varro si Titus-Pomponius Atticus, care au adaugat 244 ani (perioada de guvernare a primilor regi romani) la cei 509 ani scursi de la intemeierea legendara a Romei (753 î.C).

Era crestina a lui Dionysius Exiguus a inceput cu anul nasterii prezumtive a lui Isus (post Christum natum). In tarile vesteuropene calendarul lui Dionysius Exiguus a fost acceptat imediat, in timp ce in tarile esteuropene s-a introdus abea in sec.14. Reconsiderarea anilor dinaintea nasterii lui Isus (ante Christum natum) s-a facut in sec.17 de catre Denis Petavius, fiind acceptata in Europa in cursul sec.18. Recalcularea lui Denis Petavius nu a luat insa in considerare anul 0. Eroarea a fost indreptata in anul 1740 de catre Cassini, care a adaugat un an suplimentar anilor ante Christum natum.