GENERALITATI Tulburarile anxioase si atacurile de panica se caracterizeaza prin aparitia unei temeri intense, a unei anxietati importante ce poate determina instalarea unor episoade dispneizante, aritmice sau a unor probleme gastrointestinale.
Atacurile de panica sunt asociate unor simptome foarte variate, atat somatice cat si cognitive. Motivul de aparitie nu este, de cele mai multe ori, foarte bine cunoscut, ele aparand adesea brusc si in absenta unor triggeri evidenti. Persoana simte ca pierde controlul unor situatii sau chiar al intregii vieti si ca urmare, apar reactii psihice de o intensitate impresionanta. O parte din pacientii care s-au confruntat cu astfel de probleme au crezut ca, de fapt, sufera un infarct, si au avut senzatia de moarte iminenta. Un atac dureaza in general intre 5 si 20 de minute (insa aceasta perioada este variabila, deoarece s-au descris situatii cu atacuri recurente de 15 secunde sau de cateva ore). Maximum de intensitate al unui atac este resimtit la aproximativ 10 minute dupa ce acesta debuteaza. Daca atacurile sunt dese si au caracter recurent, se incadreaza in categoria tulburarilor psihiatrice anxioase.
Frecventa de aparitie a atacurilor variaza foarte mult: multiple atacuri de-a lungul zilei sau doar cateva atacuri in cursul unui an (si acestea survenite pe un fond de stress maxim). Pentru a putea fi clasificate ca tulburari anxioase, atacurile de panica trebuie sa intruneasca mai multe criterii, printre care :
- Sa induca, prin frecventa lor, modificarea comportamentului individului;
- Sa fie capabile, prin intensitatea lor, sa ingrijoreze pacientul in legatura cu aparitia unui nou atac sau cu privire la consecintele acestuia.
Specialistii considera ca atacurile de panica se manifesta in principal prin:
- Palpitatii, tahicardii, tulburari de ritm cardiac;
- Transpiratii profuze, frisoane;
- Miscari hiperkinetice, tremor al extremitatilor;
- Ameteli, lipotimii, parestezii;
- Discomfort toracic, dureri abdominale, greata;
- Dispnee;
- Depersonalizare (sentiment de detasare);
- Teama de a pierde controlul, teama de moarte.
Pentru a putea fi definit ca atac de panica, episodul anxios trebuie sa prezinte minim 4 din simptomele prezentate.
Tulburarile anxioase (ca patologie psihiatrica mult mai complexa) asociaza si agorafobie. Agorafobia este definita ca teama de locuri publice si spatii aglomerate unde pacientul anticipeaza un atac de panica. Trebuie precizat ca aceasta fobie nu este o boala in sine, ci este un element descriptiv ce tine de paleta simptomatica a anxietatii.
Atacurile de panica sunt mult mai frecvente decat se crede: aproximativ 5% din populatia generala are cel putin 1 episod anxios de-a lungul vietii.
Pacientii care au atacuri mult mai frecvente trebuie sa fie evaluati corespunzator de catre un psihoterapeut deoarece existenta lor poate fi un semn de depresie, de tulburari obsesiv compulsive sau de alte tulburari de personalitate si comportament.
Specialistii nu cunosc deocamdata motivul exact de aparitie al atacurilor de panica si al tulburarilor anxioase, insa exista o serie de teorii ce au fost propuse in scopul de a explica aceste tulburari. Observatiile au fost facute dintr-o perspectiva biologica si au aparut in urma investigarii modului in care diversi agenti farmacologici pot influenta simptomatologia.
Teoria catecolaminica sugereaza ca in urma stimularii exercitate de sistemul nervos simpatic apare o descarcare intensa (mai intensa decat in mod normal) de adrenalina.
Catecolaminele sunt hormonii de stress ai organismului. Ele sunt secretate de glandele suprarenale si sunt reprezentate de adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina) si dopamina.
Ele sunt vehiculate prin sange si determina cresterea ratei cardiace, a tensiunii arteriale, a glicemiei, totul in cadrul reactiei de lupta impotriva unui stimul nociv. Catecolaminele sunt cele care mobilizeaza organismul si il pregatesc sa faca fata unor eventuale stressuri. Atacul de panica apare, considera specialistii care sustin aceasta teorie, cand nu exista un pericol sau o situatie ce poate ameninta siguranta individului.
Teoria lactatului sugereaza ca la baza acestor atacuri se afla un dezechilibru metabolic indus de lactat.
Modelul GABA sugereaza faptul ca in organismul pacientilor exista o sensibilitate scazuta a receptorilor inhibitori, ceea ce va determina cresterea activitatii receptorilor excitatori.
Modelul neuroanatomic propune existenta unei retele a anxietatii la nivel cerebral care sa medieze declansarea acestor crize. Reteaua include amigdala, hipotalamusul si centrii medulari.
Exista si o ipoteza genetica- specialistii cred ca atacurile de panica se transmit genetic, insa aceasta ipoteza nu a fost obiectivata pana in prezent.
Specialistii considera ca potentiali agenti etiologici:
- Hipertiroidia: este termenul care descrie hiperactivitatea tesutului tiroidian ce se manifesta prin supraproductie si eliberarea in circulatie a unui exces de hormoni tiroidieni (tiroxina si/ sau triiodotironina). Ca urmare, apare o stimulare a metabolismului si sunt exacerbate efectele sistemului nervos simpatic iar organismul se comporta de parca ar fi primit o supradoza de adrenalina. Cele mai frecvente simptome sunt tahicardia, palpitatiile, tremorul si anxietatea.
- Tulburari cardiace si respiratorii (in special patologia obstructiva);
- Tulburari ale dispozitiei, abuz de alcool;
- Consumul exagerat de xantine (cafea, ceai negru) si nicotina;
- Tratamentul cronic cu anumiti compusi antiastmatici;
- Consumul de stupefiante;
- Expunerea cronica (mai mult de 6 luni) la solventi organici (vopseluri, coloranti);
- Dependenta de benzodiazepine;
Factori de risc asociati acestor tulburari sunt considerati a fi:
- Istoric familial de astfel de afectiuni;
- Stress semnificativ si confruntarea cu acesta pentru o lunga perioada de timp;
- Moartea unui membru al familiei;
- Abuz fizic sau sexual in copilarie;
- Confruntarea cu un eveniment traumatic (accident sau viol).
Exista o serie de comorbiditati importante asociate atacurilor de panica.
Tulburarile anxioase coexista adesea cu tulburari de dispozitie, iar modificarile temperamentale apar de obicei dupa debutul atacului de panica in sine.
La un procent semnificativ din pacienti (50- 60%) exista o astfel de asociere. Este foarte important de descoperit eventuala coexistenta a unor tulburari de comportament deoarece in cazul acestor pacienti riscul de suicid este foarte crescut. O sechela importanta a tulburarilor anxioase si care afecteaza calitatea vietii pacientilor pe termen lung este dependenta de alcool.
Se pare ca si patologiile organice sunt foarte frecvent asociate (si de cele mai multe ori intretin) atacurile de panica.
Studiile au demonstrat ca cel mai frecvent pacientii cu tulburari anxioase au:
- Probleme cardiace: cardiomiopatii, prolaps de valva mitrala, hipertensiune arteriala;
- Proleme pulmonare: BPOC;
- Tulburari intestinale: sindromul de intestin iritabil;
- Migrene.
Simptomele atacurilor de panica sunt foarte diverse si pot induce pacientilor teama de moarte iminenta. Din cauza intensitatii lor, pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic pentru ca problema lor de sanatate sa poata fi corect diagnosticata si tratata.
Cele mai frecvente simtpome ce apar sunt:
- Tahicardie;
- transpiratii, parestezii;
- tremor;
- hiperventilatie;
- crampe abdominale;
- lipotimii;
- disfagie.
Daca atacurile de panica se repeta (de obicei in absenta unui stimul considerat ca amenintator si care sa aiba capacitatea de a declansa un raspuns catecolaminic) iar prin frecventa lor impun modificarea stilului de viata si afecteaza in mod obiectiv capacitatea de concentrare si de a lua decizii, atunci specialistii considera ca este vorba de o tulburare anxioasa.
O parte a pacientilor au, in cadrul atacurilor de panica, sau izolat, anumite fobii. Cea mai des intalnita in aceste situatii este agorafobia. Aceasta are importante consecinte (nu doar in plan psihologic): medicale, sociale si ocupationale. Agorafobia este teama de un nou atac de panica intr-un loc public, aglomerat, din care pacientul nu are scapare. Ca rezultat direct, pacientii evita spatiile publice sau locurile necunoscute si pot deveni chiar prizonieri ai propriilor locuinte. Aproximativ 50% din pacientii cu tulburari anxioase au si fobii si un procent la fel de mare au stari depresive.
Prevalenta acestor tulburari variaza: atacurile de panica apar la 1,4-5% din populatia adulta, in timp ce tulburarile anxioase (caracterizate prin atacuri de panica recurente) afecteaza 3- 5,6% din populatie.
Se pare ca femeile sunt mult mai frecvent afectate decat barbatii: de 2- 3 ori mai multe femei descriu simptome sugestive pentru atacurile de panica comparativ cu barbatii. Boala are 2 varfuri de incidenta: primul in adolescenta si al doilea in jurul varstei de 30 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu