• Este inca normal pentru unii dintre noi sa facem facultate pentru a avea o diploma “ca tot omul” si este normal sa mergem la service pentru “parlitul ala de salariu, ca sa ne platim ratele”… nu pentru ca ne place ce facem la serviciu, pentru ca avem satisfactii.
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca “bataia este rupta din rai” sau ca “eu te-am facut eu te omor”… Sa bem bine si sa “avem” o scuza pentru a bate nevasta si copiii.
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa folosim cuvintele ”prost” si “timpit” pentru a demonstra cit de “destepti” sintem… Nimeni nu e prost si timpit, poate fapta pe care a facut-o este o prostie sau o timpenie… Inca nu facem diferenta intre om si fapta lui. Inca nu intelegem ca omul are valoare indifferent de ce face.
• Este inca normal ca femeia romanca sa creada ca e bine sa se “sacrifice ” pentru copil toata viata, sa nu isi ia servici si sa nu paraseasca un sot alcoolic si abuziv… Nu isi da seama ca in acest fel copilul numai “binecuvintat ” nu e de o mama “eroina”, ci “blestemat” de o mama egoista, iresponsabila.
• Este inca normal ca unii dintre noi sa dam vina pe femeia care avorteaza in loc sa fie responsabilizat si barbatul care a lasat-o gravida… (de altfel copilul nu e facut cu Doamne-Doamne ci cu un barbat in carne si oase). E mai usor sa judecam decit sa ne gindim la solutii.
• Este inca normal ca dupa ce doua persoane se despart, copilul sa auda pe fiecare din parintii lui cum il discrediteaza pe celalalt… Daca asta nu inseamna violenta psihica… spuneti-i voi altcumva…
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca barbatul este oglinda femeii si copilul oglinda parintilor. Ne umflam atit de mult in pene cu copilul nostru, traind prin si pentru realizarile lui, incit uitam ca el e o ”alta persoana”, nu un obiect care sa ne satisfaca noua dorintele. Barbatul nu este copilul femeii. Este Adult, deci poate sa isi calce singur o camasa.
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa mearga la biserica sa se inchine si apoi sa injure ca la usa cortului…
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa doarma in pat cu copilul pina al 13, 15, 17 ani (in conditiile in care eixsta mai multe camere in casa) fara a isi da seama ce legatura are acest comportament cu faptul ca odrasla lor are fobii, atacuri de panica, e timida, nu are incredere in ea, este dependenta emotional de noi… Chiar daca copilul nu are nici o psihosomatizare tot nu e firesc si normal sa doarma in pat cu mama si tata… Multe mame nu recunosc ca ele au de fapt o dependenta de copil si ca au nevoie de intarcare psihologica (nu vorbesc aici de cazul in care copilul e bolnav de gripa sau are ceva mai grav ci de situatiile cind copilul este sanatos tun). Cine nu vede legatura intre dormitul in pat si lipsa de autonomie, individuare si maturizare… sa mai citeasca (sunt destule carti pe piata in acest sens). Pentru cine nu stie genul acesta de parinti - sunt parinti toxici, sufocanti, egoisti.
• Este inca normal pentru unele mame sa se culce cu copilul cind se cearta cu sotul – facindu-l pe copil partas si confident al problemelor adultilor, ne-constientizind violenta afectiva la care e supus copilul.
• Este inca normal pentru multi dintre noi sa isi folosesca copilul pe post de “partener” cand relatia de cuplu nu merge bine (tipic: nu dorm cu sotul meu pentru ca sforaie si dorm cu copilul). Evident doar psihiatrul, psihoterapeutul si medicul sesizeaza problema… si deseori sunt priviti ca extraterestri…
• Este inca normal pentru multi dintre noi sa ne intretinem “copilul” si cind el are 30 de ani, astfel sa il controlam mai bine si sa il mentinem intr-o dependenta, infantilizindu-l.
• Este normal la multi dintre noi sa controlam viata copilului si cand este la casa lui si sa nu intelegem ca asta este patologic si denota egoism.
• Este inca normal pentru unii dintre noi sa nu bata la usa camerei copilului cand acesta nu mai are 3 ani… ci 17 ani… si asta pentru noi romanii nu inseamna agresiune psihologica si control… ci grija
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu