În apa de mare se întâlnesc 32 de compuşi chimici. Prin salinitate se înţelege cantitatea de săruri existentă într-un litru de apă (sau promile – ‰).
Dintre compuşii chimici, predomină clorurile, sulfaţii, carbonaţii şi bicarbonaţii. Dintre elementele chimice, ionul de clor se găseşte în proporţie de 55%, ionul de sodiu în proporţie de 36%, magneziul în proporţie de 3,7%.
Indiferent de salinitate, ionul de clor îşi păstrează concentraţia, ceilalţi variind.
Salinitatea medie a oceanului planetar este de 34,4‰. Ea depinde de evaporare, vânturi, precipitaţii şi aportul de ape dulci de pe continent.
Pe latitudini :
Ø apele ecuatoriale au salinitatea între 34÷35,5‰;
Ø apele tropicale au salinitatea până la 37‰;
Ø apele temperate şi polare până la 32‰.
Salinitatea variază între 5÷42‰ în mări. M Baltică are 5‰, M. Roşie şi G. Persic peste 40‰. Pe oceane, pe primul loc se situează Oc. Atlantic urmat de Oc. Indian, Oc. Pacific Oc. Îngheţat.
Salinitatea mărilor variază în funcţie de legătura cu oceanul, condiţiile climatice şi hidrologice.
Mările se grupează în două categorii :
v Mări salmastre – cu salinitatea mai mică de 24,7‰;
Din această categorie fac parte : M. Baltică, M. Albă, M. Botnik şi Finik, M. Neagră (18÷22‰);
v Mări sărate – cu salinitatea mai mare de 24,7‰;
M. Mediterană, M. Roşie, G. Persic.
24,7‰ reprezintă salinitatea la care temperatura de îngheţ este de –1,332˚C şi temperatura densităţii maxime este de –1,332˚C.
Liniile care unesc punctele de aceeaşi salinitate, se numesc izohaline.
În majoritatea regiunilor de pe glob, salinitatea creşte spre adâncime, excepţie făcând zona tropicală în care salinitatea scade până la 1500m de unde rămâne constantă.
În funcţie de repartiţia temperaturii şi salinităţii, se pot delimita mase de apă cu proprietăţi diferite :
§ ape costiere – puţin sărate şi calde;
§ ape superficiale de larg – mai sărate şi calde;
§ ape de adâncime – sărate şi reci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu