RIDICAREA SCHITULUI SIHASTRIA LA RANG DE MANASTIRE
În anul 1947, facandu-se cunoscut peste tot numele si activitatea duhovniceasca si administrativa a Protosin-ghelului Cleopa Ilie, egumenul Schitului Sihastria, Patriarhia Romana a luat in atentie eforturile de innoire generala a acestui sfant asezamant monahal.
Cel dintai care a propus ridicarea Schitului Sihastria la rang de manastire independenta si de sine statatoare, a fost Arhimandritul Teofil Pandele, care era director si inspector general la Ministerul Cultelor, si care supraveghea activitatea tuturor manastirilor din tara, atat pe linie de minister, cat si la nivel de Patriarhie.
Cercetand canonic si administrativ situatia Schitului Sihastria si constatand ca acest asezamant indeplineste toate conditiile legale pentru a fi ridicat la rang de manastire, Arhimandritul Teofil Pandele a facut un memoriu amplu pe care l-a inmanat atat Patriarhului Nicodim si Mitropolitului Moldovei, Irineu Mihalcescu, cat si Ministerului Cultelor. Cercetandu-se la fata locului, s-a constatat ca Schitul Sihastria are o obste de peste 50 de vietuitori si ca desfasoara o activitate duhovniceasca si misionara deosebita in partea locului, fiind condusa de un staret autodidact de mare renume.
Luand in considerare toate acestea, la propunerea Mitropoliei Moldovei, Patriarhul Romaniei a aprobat ridicarea Schitului Sihastria la rang de manastire cu decizia patriarhala nr. 299/30 iunie 1947, precum si ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de arhiman-drit cu decizia patriarhala nr. 379/19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotarat intrucat el a reusit ca, numai in cinci ani de zile, sa faca dintr-un schit ars integral, o manastire renumita si bine organizata.
Hirotesia in arhimandrit a Parintelui Cleopa a fost facuta de Episcopul Valerie Moglan, Vicarul Mitropoliei Moldovei, in Manastirea Sihastria, la 19 septembrie 1947. În predica sa, Episcopul Valerie a adresat Arhimandritu-lui Cleopa urmatoarele cuvinte: ''Parinte Cleopa, primeste bastonul acesta. Cine asculta de sfintia ta, de Dumnezeu asculta! Cine nu asculta, poti sa-l bati cu toata padurea, ca om din el tot nu mai faci!''
Dam mai jos actul sinodal de ridicare la rang de manastire a Schitului Sihastria - Neamt, cu hramul Nasterea Maicii Domnului:
PATRIARHUL ROMÂNIEI
Nr. 298 Cabinet
1947 iunie 30
D E C I Z I U N E A nr. 299
Din mila lui Dumnezeu, Nicodim, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei si Patriarh al Romaniei.
Avand in vedere raportul Nr. 83/947, al Sf. Schit Sihastria din Jud. Neamt, prin care solicita ridicarea la rangul de Manastire;
Avand in vedere, ca personalul Sf. Schit trece de 50 de persoane;
Avand in vedere dragostea si abnegatia cu care personalul Sf. Schit Sihastria din jud. Neamt isi indepli-neste indatoririle monahale,
D E C I D E M :
Art. I. - Sf. Schit Sihastria, din jud. Neamt, se ridica la rangul de Manastire, numindu-se pe viitor ''Sf. Manastire Sihastria'', jud. Neamt.
Art. II. - P.C. Par. Staret al Sfintei Manastiri Neamtu-Secu, jud. Neamt, este insarcinat cu aducerea la indeplinire a prezentei Deciziuni.
Data in sedinta noastra Patriarhala, astazi 30 Iunie 1947.
P A T R I A R H ,
= N I C O D I M
Odata cu aceasta hotarare sinodala, a trecut sub ascultarea Manastirii Sihastria si Schitul Sihla, care era condus atunci de Ieromonahul Clement Popovici. De ase-menea, a fost transferata in posesia Manastirii Sihastria poiana numita Piciorul Crucii, precum si Muntele Taciu-nele.
Aceste putine date s-au scris pentru a nu fi uitate in timp de cei ce vor urma dupa noi.
TUNDEREA ÎN MONAHISM A MAMEI PARINTELUI CLEOPA
Nemaiavand pe nimeni acasa, batrana mama Ana Ilie plangea zilnic pentru cei noua copii mutati de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare in sat era biserica si cimitirul. În fiecare sarbatoare era nelipsita de la biserica, iar dupa slujba isi plangea copiii in cimitir.
Ultimul ei sprijin era acum Parintele Cleopa, sta-retul Sihastriei, care fusese ales de Dumnezeu sa slujeasca Biserica lui Hristos.
Copiii ii murisera toti de tineri, in afara de Parintele Cleopa, iar sotul ei, Alexandru, se mutase si el la cele vesnice, in anul 1943.
Despre acest moment parintele povestea: ''Cand a murit tata, mama imi trimitea telegrama dupa telegrama, chemandu-ma la inmormantare.
Mai tarziu, cand ne-am intalnit, mama m-a intrebat:
- De ce n-ai venit la inmormantarea tatei?
- Eu am venit la manastire si nu mai am tata, nici mama! am raspuns.
- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? intreba batrana printre lacrimi.
- Vino la manastire si atunci esti mama mea!''
Într-o toamna tarzie de noiembrie, din anul 1946, Parintele Cleopa si-a adus mama din satul natal, Sulita, la Schitul Sihastria, pentru a fi inchinoviata in obstea Manastirii Agapia Veche.
Aici se ruga in biserica ziua si noaptea si se bucura mult pentru fratii tineri veniti sa slujeasca lui Hristos, socotindu-i ca pe proprii ei copii.
În toamna anului 1947, la 21 septembrie, mama Parintelui Cleopa a fost tunsa in monahism pe seama Manastirii Agapia Veche, schimbandu-i-se numele din Ana in Agafia. Apoi a fost inchinoviata in obstea acestei manastiri, in primavara anului 1948, si incredintata unei maici duhovnicesti, numita Olimpiada. Aici s-a nevoit in chip monahicesc peste 20 de ani, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, impartindu-si bucuriile si necazurile cu cele trei ucenice ale ei, monahiile Mihaela, Iustina si Iulia.
În fiecare zi Maica Agafia cara lemne la bucatarie, desi era batrana. Ucenica ei ii zicea: ''Maica Agafie, de ce cari lemne cu spinarea la bucatarie?'' Iar ea raspundea: ''Dar eu sa mananc mancarea degeaba?''
Cand venea cate un sarac la Agapia Veche si maica nu avea bani, lua de la ucenicele ei cate ceva si le spunea: ''Am luat de la voi oleaca, ca eu nu am!'' Iar ele ii raspundeau: ''Bine, Maica Agafie, ca ai luat''. Ea insa dadea totul la saraci!
Maica Agafia si cand era in lume dadea multa milostenie la saraci. Uneori povestea ca o ocara sotul ei si ii zicea: ''Mai femeie, eu degeaba aduc cu caruta, ca tu dai totul cu traista!''
Din timp in timp, Maica Agafia trecea muntele si venea la Sihastria sa vorbeasca cu Parintele Cleopa si sa planga la mormintele fiilor ei din cimitir: rasoforul Vasile si monahul Gherasim. Apoi se intorcea la Agapia Veche, mangaiata de cuvintele parintilor din Sihastria.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
