Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in cateva situatii speciale. Insa un om bine crescut va primi cu placere citeva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi dar exista si oameni meschini si zgirciti.Nu este totusi greu de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mina goala , este privita cu mai multa simpatie , decit musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis !
Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intimplator in Japonia - tara politetii - se fac cursuri pe aceasta tema.
Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere , dar cu o conditie : sa fie date din suflet si dezinteresat. A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este amenintat de corijenta sau medicului pentru un certificat de concediu la care nu ai dreptul, nu sunt semne de politete , ci dimportiva.
De asemenea , nu vom da cadouri unei cunostinte venite din strainatate , cu o situatie materiala mai buna decit a noastra deoarece o vom obliga sa-si bata capul ce sa ne trimita sau ce sa ne aduca cu proxima ocazie. Cu atit mai neplacut e pentru cel care a primit un dar oarecare , sa citeasca lista de ... comisioane pe care i-am pregatit-o !
Intre prieteni , in familie , intre indragostiti se pot face cadouri oricind. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intimplare la un mic magazin. Am auzit intr-o casa o formula draguta : acesta este un cadou de " ne - ziua ta " !
In schimb vom fi mai putin " generosi " cu odraslele noastre pe care nu le vom obisnui sa astepte in fiecare zi un cadou. Pretentiile lor nu se vor termina niciodata si vom educa niste egoisti rasfatati. Apoi riscam sa ne puna in situatii delicate intrebind cu obraznicie musafirii : " Ce mi-ai adus ? "
Daca am rugat pe cineva sa ne cumpere un obiect oricit de mic , ne interesam de pret si il vom achita imediat. Dar daca persoana care ne-a facut serviciul isi exprima dorinta de a ni-l face cadou , nu prelungim discutia la nesfirsit. Multumim , acceptam si ... tinem minte ! Sa nu abuzam de prietenii nostri rugindu-i in permanenta sa ne cumpere cite ceva , mai ales daca nu le putem face si noi la rindul nostru mici servicii. Treptat , o astfel de persoana isi va pierde simpatia celor din jur. !
Nu vom face daruri costisitoare chiar daca avem o situatie materiala infloritoare. Nu este o dovada de bun gust si poate provoca mai devreme sau mai tirziu un conflict nedorit.
Se poate oferi orice alt obiect util , de la un deschizator de conserve pina la o tigaie de teflon , uneori chiar si lucruri de mincare. Dar si aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace de ziua ei un kiligram de carne. Insa niste cutii frumoase de brinza frantuzeasca , sardele sau pateu pot fi foarte bine primite.
Un cadou trebuie gindit , cumparat , ambalat , oferit. Trebuie sa fie frumos , util si sa provoace o adevarata placere celui care il primeste. Tocmai aceste dificultati dau unui cadou o valoare deosebita si nu pretul lui. Acesta va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile , de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! Se va pune intre filele ei o hirtie eleganta sau o carte de vizita pe care ne putem exprima gindurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date numai de catre autori. Cel care a primit-o si doreste sa o pastreze are voie , inainte de a o pune in biblioteca , sa se semneze discret pentru a nu o incurca mai tirziu cu o alta ce nu-i apartine.
Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora dorim sa le daruim un obiect oarecare , il cumparam din vreme si il punem bine. Vom evita astfel aglomeratiile din magazine in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deoarece ca un facut, tocmai lucrul cel mai banal pe care ni l-am propus sa-l cumparam ... nu se gaseste ! Exceptie fac dulciurile si florile. Dar chiar si florile pot fi cumparate din vreme si tinute in frigider ambalate in pergament sau chiar ziare.
Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestind ca e prea scump , ca nu trebuia sau , mai rau ... ca are oroare de bibelouri. Va multumi , se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de citeva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place , ne vom ascunde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune : ce sa fac cu aceasta sampanie ? Mai am inca 10 sticle ! Copilului ce s-a straduit sa ne aduca un ruj ce nu ni se potriveste sau un vas de flori ce nu ne place , nu-i vom face atunci , pe loc , nici un fel de observatie. Vom deschide o discutie pe aceasta tema cu alta ocazie si il vom invata cum se cumpara un cadou.
Cel care a facut un dar nu va insista foarte mult sa afle daca ne place sau nu.
Este firesc sa cumparam " souveniruri " atunci cind calatorim. Tot firesc este sa le oferim familiei si cunostintelor noastre cind ne inapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt kitchuri. Ce ne facem cu " gondola "primita de la Venetia ? cu " Tour Effel " primit de la Paris ? cu ursul de ipsos de la Vatra Dornei ? cu scoicile incrustate pe un papuc primite de la Eforie ? Nu ne poate obliga nimeni sa ne uritim viata uitindu-ne toata ziua la ele. Le vom pune toate la un loc , intr-un dulap sau intr-o debara, si la prima curatenie generala , ne vom lua inima in dinti si le vom arunca !
Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem in casa si nu ne plac. Daca sunt de valoare le putem da celor apropiati , in cazul in care acestia si le doresc - insa fara comentarii de genul : " ma mir ca-ti place , mie mi se pare oribil ! ".
Nu daruim , daca nu ne pricepem , timbre unui filatelist , accesorii de pescuit unui pescar , culori unui pictor. Ei cunosc in mod cert niste mici magazine de specialitate ce le satisfac pretentiile rafinate si pe care noi nu avem de unde sa le ghicim.
Daca dorim sa ne aratam recunostinta fata de cineva care ne-a facut un bine : medic , avocat , profesor etc. vom avea mare grija la alegerea cadoului. Este bine sa ne rezumam la albume de arta , cutii de bomboane , dulciuri facute de noi sau bauturi fine. Dar daca ne gindim la un obiect trebuie sa ne asiguram ca nu este total nepotrivit.
Nu vom oferi obiecte voluminoase ce ocupa mult loc si in nici un caz animale sau pasari , daca nu am intrebat in prealabil.
- Nu vom da nimanui carti pe care nu le-am citit sau macar nu am primit asigurari de la o persoana competenta ca merita a fi citite.
- Persoanelor cu care nu suntem in relatii apropiate nu le vom oferi obiecte de imbracaminte sau de toaleta. Ne limitam la o esarfa , un fular sau o colonie de foarte buna calitate. Nu cumparam si nu oferim farduri, colonii, spray-uri la intimplare , numai pentru a cumpara ceva. Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem, ne abtinem.
Din pacate se raspindeste obiceiul de a da bani in loc de cadou. Am mai vorbit despre acest urit obicei intr-un capitol anterior, nu vom mai insista. Este o mare diferenta intre banii pe care un parinte ii da de ziua copilului sau pentru ca acesta sa-si cumpere o perche de blue-jeans pe masura si banii pe care ii aduce in " dar " mamei sale tinarul inginer, proaspat casatorit ! Nu se face ! Banii , daca el considera ca trebuie dati, vor fi oferiti cu alta ocazie iar la aniversare va aduce un cadou pe care l-a ales cu drag, dupa ce s-a gindit indelung.
Un cadou valoreaza cit doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul.
Ambalajul unui dar este foarte important. Vom avea intotdeauna in casa panglici si hirtii frumos colorate, pe care le vom cumpara cind ni se iveste ocazia, fara sa nse para o cumparatura inutila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu