DIN ISPITELE DE ÎNCEPUT ALE FRATELUI CONSTANTIN
Pe cand fratele Constantin era cu ascultarea la vite, statea in chilie cu un
alt frate, pe nume Nicolae, caruia ii placea ordinea si curatenia. Venind odata
de la ascultare, Constantin s-a descaltat de opinci si a intrat in chilie, fara
a se scutura pe haine. Fratele Nicolae, cum l-a vazut, i-a dat o palma ca nu
pastreaza curatenia.
Atunci Constantin s-a dus la fratii sai mai mari, descult si dezbracat cum era,
si le-a spus ce i s-a intamplat, iar ei i-au zis, mustrandu-l: ''Frate
Constantin, unde sunt ranile lui Hristos pe trupul tau?''
Mai tarziu ne spunea Parintele Cleopa: ''Iata asa m-au mangaiat fratii mei mai
mari! Si, neavand un adapost, m-a luat fratele Vasile, stuparul schitului, si
m-a gazduit pentru o vreme intr-o camara unde tinea ramele de la stupi''.
Mai spunea Parintele Cleopa: ''Cand eram tanar, veneam de la grajd si ma
odihneam pana la miezul noptii. Eram patru ucenici la Petru Ganea. El avea o
chilie si toti dormeam jos, pe rogojini, ca erau putine chilii. Era unul
Simion, unul Nistor, unul Pavel si eu.
''No, mai Costache, mai Nistor, no, mai Simioane, mai Pavele, auzit-ati mai voi
glasul arhanghelului?'' Cand suna clopotul noaptea. ''No, mai coconi, haideti
la rugaciune!'' Ca noi daca nu mergeam la Utrenie, a doua zi nu ne dadea
mancare.
''No, Costache, ia-ti opincile!'' Atunci era iarna si eu ca sa nu ma mai
incalt, ca aveam opinci, fugeam descult la paraclis. Obielele erau puse
pe-acolo prin chilie pe soba; toate erau ude. Paraclisul era unde-i
aghiasmatarul acum. Stateam descult acolo si el zicea batranului Ioanichie
Moroi: ''No, parinte staret, baietul asta sta in colt dupa usa, no si descult
fuge prin zapada. No, o sa se imbolnaveasca!''
Dar batranul Ioanichie zicea: ''Lasa-l mai, sa se nevoiasca!''''.
