Declarând la şedinţa senatului din
13 ianuarie 27 a.Hr. cã Republica este restauratã, Octavian renunţã la puterile
sale de triumvir. Dar la urmãtoarea şedintã este rugat sã rãmânã la conducere,
deşi el spune cã doreşte doar o provincie. Senatul îi oferã o serie de titluri
şi onoruri, precum şi calitatea de Augustus, propusã de Munatius Plancus. Dacã
ar fi preluat titlul de Romulus, ar fi fãcut aluzie la puterea regalã, aşa cã
Octavian preferã sã se refere doar la aspectul sacru al puterii imperiale.
Avem deci un dublu sens al calitaţii
monarhice: acela divin, care presupune deţinerea de imperium şi luarea
auspiciilor, iar pe de altã parte acela uman, care în concepţia romanã era
asociat mai ales abuzului de putere. Octavian, pastrând doar partea divinã,
evitã astfel o potenţialã asemãnare cu Tarquinius Superbus. Totodatã se petrece
în acest timp o extindere a reţelei clientelare, prin clementia, care iarãşi
este un atribut regal. Octavian reuşeşte sã îşi alãture marile familii
nobiliare, integrându-le în noul sistem ( Claudii, Cornelii Scipiones, Aemilii
Lepidi, Valerii, Fabii).
Pe ce se mai bazeazã principatul? În
conformitate cu testamentul politic al lui Augustus (Res gestae divi Augusti
sau Monumentum Ancyranum), regimul se fundamenteazã pe armonia claselor
(concordia ordinum) şi pe tradiţionalism. Principele este restauratorul
statului şi este învestit cu maiestas populi Romani, adicã el este cel
care aspirã la crearea unui echilibru între stat şi cetãţeni. Consensul, compromisul
sunt parte din dezideratul augustan. Acestea se pot realiza prin apelul
constant la valorile tradiţionale şi la conservatorism, la regulile religioase
care trebuie respectate cu stricteţe. De pildã, pe plan matrimonial se încearcã
revenirea la vechile moravuri prin lex Iulia de maritandis ordinibus şi lex
Iulia de adulteriis. Restaurarea republicii devine o veritabilã obsesie
pentru noul principe, iar toate acţiunile întreprinse de acesta se revendicã de
la acest deziderat. La fel şi propaganda imperialã care concentreazã şi mai
tare ideea de restabilire a ordinii iniţiale.
Pe scurt, fundamentele puterii
imperiale se rezumã la: imperium proconsulare maius et infinitum, tribunicia
potestas şi pontifex maximus. Sã le luãm pe rând. Termenul de imperium
nu este folosit prima datã în acest context. În 43 a. Hr. Octavian, ca membru
al celui de-al doilea triumvirat, are la dispoziţie un imperium
extraordinar. Dar cel care beneficiazã prima datã de o astfel de putere este
consulul M. Antonius, în 104 a.Hr., în vederea stârpirii piraţilor cilicieni.
Şi Pompei primeşte acelaşi imperium din aceleaşi cauze. Prin lex
Titia, Octavian şi colegii sãi din triumvirat primesc un imperium
extins. Dupã Actium însã (31 a.Hr.), Octavian pãstreazã calitatea, pentru ca în
urma şedinţei senatului din 13-16 ianuarie 27 a.Hr. sã beneficieze chiar de imperium
proconsulare maius et infinitum. Concret, are drepturi similare
guvernatorilor din provincii, care au inclusiv drept de viaţã şi de moarte
asupra supuşilor sãi.
Maiusînseamnã cã acest drept este valabil cu privire la toate
provinciile. Infinitum înseamnã cã drepturile principelui nu sunt
limitate în timp, spre deosebire de cele ale promagistraţilor. Principele se
poate implica în treburile oricãrei provincii. Simbolul acestei puteri
nemãsurate era paludamentum, mantaua de purpurã. Totuşi, pentru a pãstra
mãcar o minimalã aparenţã de republicã, imperium maius este reînnoit o datã la
10 ani. Nici mãcar provinciile senatoriale nu scãpau controlului principelui.
În provinciile imperiale, administrate de un legatus Augusti pro praetore,
legatul deţine o parte din imperium maius.
Cât despre tribunicia potestas,
acesta se aseamãnã şi nu puterii tribunului din timpul republicii. În 30 a.
Hr., Octavian o primeşte pe viaţã. Tribunul plebei are dreptul de intercessio
(intervenţie împotriva hotãrârilor senatului), prehensio (arestare) ,
convocare şi prezidare a senatului sau comiţiilor, realizarea unor proiecte de
lege. Pe lângã acestea, tribunul beneficiazã de sacrosanctitate, adicã este inviolabil.
Dar tribunicia potestas depãşeşte aceste atribute întrucât puterea este
nelimitatã în timp şi spaţiu, nu se încadreazã în graniţele Romei şi în
perioada de un an de zile. Împãratul, iarãşi pentru a pãstra aparenţele,
reînnoieşte periodic tribunatul, la 10 decembrie.
Ca pontifex maximus, calitate
pe care Augustus o obţine dupã moartea lui Lepidus, în 12 a.Hr., principele
intervine în alegerea preoţilor, alegerea fecioarelor vestale şi are dreptul de
a legifera în materie religioasã.
Cele de mai sus se constituie în
cadrul formal al puterii. Dar mai avem şi cadrul informal, la fel de important.
Regimul imperial nu se poate menţine fãrã consolidarea legãturilor cu marile
familii prin alianţe matrimoniale, fãrã dezvoltarea reţelei clientelare în provincii,
fãrã clemenţa prin care preia membrii facţiunilor învinse. De fapt, asta şi
înseamnã regimul: dominaţia unei facţiuni care are ramuri în cele mai
îndepãrtate regiuni ale imperiului. Grupul de presiune se menţine la putere
prin manipulare, control, persuasiune. Şi este stabil. Chiar şi uzurpãrile nu
au drept scop rãsturnarea regimului, ci doar a persoanei de la putere, împreunã
cu facţiunea sa.
Ideologic, puterea se consolideazã
prin mai multe titulaturi. Augustus conferã calitatea sacrã,
reprezentând însã, în conformitate cu teoria dublului corp al monarhului
elaboratã de Kantorowicz, şi corpul politic, nemuritor, întruchipare a
statului, deasupra tuturor oamenilor de rând. Calitatea auguralã nu este nici
ea de neglijat, aceasta fiind asociatã şi atributului de imperium. În 2. a.Hr.
Augustus devine şi pater patriae, un cognomen care înseamnã autoritate
(cf. Dio Cassius). Aclamat şi ca dominus în 4 d.Hr., Augustus interzice
însã aceastã titulaturã pentru cã spre deosebire de pater patriae, care face
parte din sfera civilã, dominus se referã direct la autoritatea monarhicã. Dar
ce vrea Augustus este o monarhie cu aparenţã republicanã, nu una fãţisã, pentru
cã este arhicunoscutã aversiunea romanilor faţã de acest sistem de guvernare.
Împãratul se vrea doar princeps, primul dintre cetãţeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu