Hram: Adormirea Maicii DomnuluiAdresa: sat Bistrita, com. Costesti, jud. Valcea
Stareta: Mihaela Tamas
Sincer sa fiu nu prea ma pricep la analizat capodopere, dar cu iguranta mi-am dat seama de importanta picturilor intalnite la aceasta manastire. Asa cum am aflat mai tarziu pictura noii biserici, construita in stil neogotic, a fost executata de Gheorghe Tattarescu in 1850, o pictura realista monumentala cu registre largi.
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici - dupa opinia unor cercetatori - s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
Documentandu-ma pe net despre aceasta manastire am aflat ca La 10 septembrie 1948, regimul comunist ia măsura deportării a douăsute de călugăriţe greco-catolice de la mănăstirile din Obreja şi Jucu la Mănăstirea Bistriţa, unde au fost supuse presiunii de a abandona Biserica Romana Unita cu Roma. După câtva timp stareţa ortodoxă a informat autorităţile comuniste că mai multe maici ortodoxe înclină să treacă la catolicism, fiindcă maicile din Ardeal câştigaseră simpatia şi respectul lor. În consecinţă a fost interzis contactul dintre maicile ortodoxe şi cele greco-catolice, care au fost treptat dispersate în alte locaţii, iar superioarele lor arestate de către Securitate.
Tot aici se afla si moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si atrag anual zeci de mii de credincioşi la Costeşti. Sfântul s-a născut într-o perioadă tulbure pentru creştini, pe vremea ereziei iconoclaste - secolul IX. Şi-a făcut studiile şi intreaga educaţie la Irinopolis, cetate care făcea parte din zona numită a celor zece cetăţi - Decapoles - de unde şi numele "Decapolitul".
Documentandu-ma pe net despre aceasta manastire am aflat ca La 10 septembrie 1948, regimul comunist ia măsura deportării a douăsute de călugăriţe greco-catolice de la mănăstirile din Obreja şi Jucu la Mănăstirea Bistriţa, unde au fost supuse presiunii de a abandona Biserica Romana Unita cu Roma. După câtva timp stareţa ortodoxă a informat autorităţile comuniste că mai multe maici ortodoxe înclină să treacă la catolicism, fiindcă maicile din Ardeal câştigaseră simpatia şi respectul lor. În consecinţă a fost interzis contactul dintre maicile ortodoxe şi cele greco-catolice, care au fost treptat dispersate în alte locaţii, iar superioarele lor arestate de către Securitate.
Tot aici se afla si moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si atrag anual zeci de mii de credincioşi la Costeşti. Sfântul s-a născut într-o perioadă tulbure pentru creştini, pe vremea ereziei iconoclaste - secolul IX. Şi-a făcut studiile şi intreaga educaţie la Irinopolis, cetate care făcea parte din zona numită a celor zece cetăţi - Decapoles - de unde şi numele "Decapolitul".
Numele Grigorie vine din grecescul "Gregorios" şi, la figurat înseamnă "cel care este atent", "veghetor". Despre acest sfânt se ştie că s-a născut şi a crescut în Isauria, în una dintre cele zece cetăţi care se cheamă Irinopole, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva Sfintelor icoane şi sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte de mic şi, având aplecare spre cele dumnezeieşti a învăţat bine. Printre altele citea şi pe la biserici. Când a ajuns la vârsta tinereţii părinţii se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mânăstire, unde era egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă. Acesta i-a fost un adevărat părinte sufletesc. În acea mânăstire a vieţuit Grigorie 14 ani. El a umblat din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi din oraşe - Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, ajungând până la Roma. Apoi a ajuns în Siracuza Siciliei şi la biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei. A mers apoi spre Bizanţ şi a ajuns în cele din urmă la muntele Olimpului. În acest timp a făcut o mulţime de minuni. Atunci când a ajuns, însă pe munte s-a îmbolnăvit şi a înţeles că i se apropia sfârşitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său Simion închis în temniţă şi, închinându-se lui a murit cu pace. Trupul lui nu a putrezit nici astăzi, ci s-a dovedit purtător de mari daruri. În anul 1497 Banul Barbu Craiovescu, care a rezidit din temelie mânăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mânăstire, unde se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti. Racla de argint în care odihnesc ele astăzi a fost dăruită în 1656 de Constantin Voievod. Şi astăzi creştinii ortodocşi îl pomenesc pe Sfântul Grigorie Decapolitul. Sfântul Grigorie Decapolitul a rămas în conştiinţa creştinilor ortodocşi ca apărător al cultului icoanei, pentru că a trăit într-o perioadă în care se declarase un adevărat război împotriva icoanelor.
