Crucea

Crucea este un vechi simbol cosmic (folosit cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului) care reprezenta soarele si armonia contrariilor (cer si pamânt), centrul ei fiind mijlocul universului. Cele 4 brate indicau cele 4 directii cardinale. Cruce vine de la cuvântul latin crux. Cuvintele stauros (l. greaca) si crux (l. latina) inseamna insa numai stâlpul vertical (crux simplex) de lemn (fara patibulum, deci fara traversa orizontala !), pe care multi condamnati la moarte erau rastigniti. Crucea apare ca simbol crestin abea pe la sfârsitul sec.4 si la inceputul sec.5, când crestinii au inceput sa faca analogia intre pozitia de ruga, cu bratele intinse, cu forma crucii, respectiv au adoptat crucea ca semn al victoriei soarelui impotriva fortelor intunerecului, simbol al mântuirii universale.

Se cunosc circa 400 forme de cruci, din care urmatoarele 3 sunt cele mai raspândite:

Crucea Tau, in forma de T (crux commissa) (T = litera greaca Tau), forma cea mai veche, cu origine in vechea Chaldeea, unde simboliza zeul Tammuz. Isus a fost rastignit pe o astfel de cruce.

Crucea catolica (latina) (crux immissa), cu brate inegale (stâlpul vertical mai lung). Este forma cea mai raspândita la ora actuala. Bisericile catolice au o sectiune orizontala corespunzatoare acestei forme.

Crucea ortodoxa (greaca) (crux quadrata); sectiunile orizontale ale bisericilor ortodocse au aceasta forma, a unei cruci cu 4 brate egale. Totodata reprezinta simbolul actual al "Crucii Rosii".

In primele secole dupa rastignirea lui Cristos nu s-a prezentat corpul lui Isus pe cruce. Motivul: amintirea dureroasa a mortii sale si convingerea crestinilor in iminenta parousiei (sfârsitului lumii si Judecatii de Apoi) propavaduite de biserica. In plus, cine ar fi indraznit sa-l crucifice pe Isus a doua oara ? Se prezenta numai un tânar care purta o cruce impodobita cu nestemate. Ceva mai târziu (in sec.5), când crestinii au vazut ca asteapta in zadar parousia, s-a pus lânga pietrele pretioase si un miel (simbolul sacrificiului). La Sinodul Trullanic din anul 691 s-a acceptat prezentarea unui tânar anonim pe cruce (in locul mielului). Ulterior (in sec.10), dupa abolirea pedepsei de moarte prin crucificare, când din memoria colectiva a crestinilor a inceput sa dispara asociatia negativa a crucii cu chinurile crucificarii, s-a pus si corpul lui Isus pe cruce (crucifix = crux + fingere = prins pe cruce) in locul tânarului anonim. La inceput, Isus a fost prezentat imbracat, fara barba, cu corp neînsângerat si teapan, apoi - incetul cu incetul – tot mai dezbracat, cu corpul distorsionat, plin de sânge, cu barba. Acoperita a ramas in final numai partea mediana a corpului, spre a nu se vedea ca Isus a fost evreu circumcis. Tot in aceasta perioada (sec.11) au aparut si primele cruci pe altarele bisericilor.