sâmbătă, 30 iunie 2012

Counting Crows - Big Yellow Taxi ft. Vanessa Carlton

Liam Hemsworth sighting - pe platourile de filmare la ‘Empire State’ in New Orleans















CARNE DE PORC, VITA, VITEL SAU MIEL LA GRATAR



Ingrediente

Muschi din carnea dorita, untdelem, sare.

Mod de preparare

De la porc se intrebuinteaza pentru gratar tot muschiul de o parte si de alta a coloanei vertebrale, pina sus la ceafa; este carneaceamai frageda , cu musculatura ceamai moale.Carnea se taie in felii de 2-3 cm grosime .Se lasa feliile asa groase, nu se bat cu ciocanul; se trec prin untdelemn, pus pe-o farfurie,sau se ung cu o pensula, mai ales cele care nu au grasime intre fibrele de carne, se asaza nesarate pegratarul incins, sisefrig. Friptura se servestepemasurace este gata, cu bucatele de unt si felii de lamiie, sau cu mujdei de usturoi; nu se asteapta pina cind se frig toate bucatile deoarece isi pierd savoarea si aroma.Muschiuletii de porc se taie, pe grosime, in felii de 3-4 cm grosime care se apasa, apoi cu pumnul ca sa se niveleze, se trec prin untdelemn si se asaza pe gratar, unde se lasa pina cind se rumenesc pe ambele parti, cca 15 minute. De la vaca si vitel, de semenea, se intrbuinteaza pentru gratar muschii din ambele parti ale coloanei vertebrale care, apoi, se taie in felii de 2-3 cm grosime impreuna cu vertebra respectiva . Partea cu coaste formeaza antricoatele, iar partea fara coaste formeaza vrabioarele care se vor taia in felii de 2-3 cm grosime.Este indicat sa fie transate de catre macelar atit cotletele de porc, cit si antricoatele sau vrabioarele de vita, deoarece osul este mai greu de taiat; carnea se frige impreuna cu osul, pentru a-si mentine mai bine forma (sa nu se stringa).Muschii de bovine tinere sau mature care se afla in regiunea rinichilor, linga coloana vertebrala, de asemenea, sint foarte adecvati pentru gratar. Din muschiul de vita se prepara biftecul.Carnea se taie transversal, pe fibre, in felii de 5-6 cm grosime care, apoi, se preseaza putin cu pumnul, ca sa se niveleze si sa ramina de cca 3 cm grosime.Feliile se trec bine prin untdelemn, se asaza pe gratarul incins, nesarate, se frig cite 5-6 minute pe fiecare parte, daca muschiul este proaspat, pentru ca mijlocul sa ramina mai putin fript.Se pot frige chiar si mai putin timp , daca se doreste ca mijlocul sa fie in singe.Se servesc cu bucatele de unt, trecute prin patrujel taiat marunt si cu felii de lamie.De la miel tinar de 3-5 kg, se preteaza pentru gratar partea mai carnoasa, fara prea multepielite.Se taie in bucati de marime potrivita, nu mai groase de 2-3 cm, se trec prin untdelemn, se asaza pe gratarul incins si se rumenesc pe ambele parti.Se servesc imediat, pe masura ce este gata , altfel carnea se intareste, isi pierde savoarea si aroma.Pentru aroma, friptura, asezata pe farfurie, se stropeste dupa gust, cu mujdei de usturoi sau cu apa putin sarata, in care s-a farimitat putin cimbru, sau cu unt aromat.

Cuvinte alese




“Omul este cu adevărat extraordinar doar atunci când acţioneaza cu pasiune.” Benjamin Disraeli

Yasmin Levy - Una noche mas

Masti pentru par




Fierbe 7 linguri cu varf de cimbru uscat in 2 cesti de apa, timp de 10 minute. Strecoara si raceste amestecul. Toarna jumatate din cantitatea de solutie pe parul curat, umed. Maseaza scalpul si nu clati parul. 
 
 
Amesteca o ceasca de iaurt cu un ou intreg. Dupa ce te speli normal pe par, aplica masca si pastreaz-o timp de 15 minute. Clateste bine parul. Incearca sa folosesti masca cel putin o data pe saptamana si vei observa ca parul tau nu se va mai ingrasa atat de repede. 
 
 
Paseaza 1 ardei rosu si amesteca-l cu 2 linguri de iaurt sau kefir si o lingura de pulbere de argila (se gaseste in farmacii). Amesteca cu grija si aplica masca pe par pentru 20-30 de minute.   

CREMA DE VANILIE CU GELATINA


Ingrediente

Crema:3 oua,150 ml lapte, 150-200 g zahar tos, 500 g frisca, 6-7 foi de gelatina sau 18-20 g granule de gelatina, 15 ml rom, un plic cu zahar vanilat.Frisca pentru ornat:250 g frisca, un albus mare, 50 g zahar, 2 foi sau 6 g granule gelatina, 40 ml apa.

Mod de preparare

Intr-un cazanel de 3 l se inmoaie gelatina in tot laptele rece (cca o ora), pina cind il absoarbe in intregime.Albusurile se bat spuma, se adauga tot zaharul tos si romul, apoi spuma se bate in continuare, pina cind se intareste din nou, ca o zapada si se lasa la o parte.Frisca se tine in congelator, pina cind se formeaza cristale de gheata in ea, apoi se bate cu spuma cu mixerul sau cu telul;in toate variantele se pastreaza in frigider, pina cind va fi nevoie de ea.In cazanelul cu gelatina se pun galbenusurile si albusurile batute spuma.Cazanelul se asaza pe un vas cu apa clocotita si compozitia se bate repede cu telul pina cind se infierbinta si capata consistenta unei smintini groase si spumoase (6-7 minute).Se ia apoi de pe aburi si se adauga zaharul vanilat, apoi se raceste pe un vas cu apa rece, pina cind ajunge la temperatura degetului, batind mereu cu telul ca sa nu se inchege compozitia; daca nu se bate, gelatina se incheaga prin racire.Se pune atunci o lingura cu virf din frisca batuta si se amesteca prin rasturnare, cu telul, de 6-7 ori, pina la fundul vasului, ca sa se omogenizeze; apoi se adauga si restul de frisca adunata bine de pe vas cu lopatica de plastic si, numai pe urma, se amesteca usor cu telul, prin rasturnare, pina la fundul cazanelului.Pe masura ce se amesteca cu frisca mai rece, compozitia se va intari si va ramine spumoasa; va fi putin mai densa decit crema de vanilie cu gelatina I, dar foarte fina.Crema simpla se pune intr-o forma (cratita) de 1 1/2 l sau se poate aranja in oricare varianta.

Cuvinte alese




“Când suntem motivaţi de ţeluri ce au o semnificaţie profundă, de vise ce se vreau îndeplinite, de dragoste pură ce se vrea exprimată, atunci ne trăim cu adevărat viaţa.”Greg Anderson

Charlie Winston - Hello Alone

Motivul Invierii in afara crestinismului




Daca invierea lui Hristos este socotita de majoritatea Bisericilor crestine drept cel mai mare miracol biblic – in urma ei, Iisus fiind recunoscut de toti credinciosii ca Mantuitor al oamenilor si Fiu al lui Dumnezeu; invierea din morti, in general, nu este neaparat specific crestina, credinte si traditii religioase dintre cele mai diverse, unele mai vechi cu mii de ani decat crestinismul, altele care s-au format intr-un bazin ideatic fara nicio legatura cu acesta, abordand tema resurectiei si dandu-i semnificatii proprii. In acest articol, va invitam sa descoperiti cinci motive ale invierii in afara crestinismului si sa dezbateti, in comentariile de la sfarsit, existenta miracolelor.

Invierea in zoroastrim

Zoroastrismul este un sistem filosofic initiatic si o religie straveche care au fost intemeiate si propovaduite de profetul Zarathustra (sau Zoroaster) in Persia, in Antichitate, incepand cu secolul VI i.Hr. Punctele cardinale ale dogmei persane sunt asemanatoare cu cele ale crestinismului: exista un singur Dumnezeu, Ahura Mazda, atotputernic, imuabil si incognoscibil, creatorul Universului, al adevarului si al ordinii, aflat in antiteza cu Angra Mainyu (sau Ahriman) - raul, haosul si dezordinea. Conflictul dintre cele doua divinitati ajunge sa cuprinda intreg Universul (recent, intr-o forma simplista, acest conflict a fost evocat in jocul video "Prince of Persia", din 2008) , iar omenirea, care beneficiaza de liber arbitru, are un rol activ in desfasurarea acestuia: prin fapte bune, credinciosii asigura fericirea generala si impiedica propagarea haosului si a raului. In cele din urma, Creatorul bun il va invinge pe Ahriman, moment in care timpul se va opri, iar Universul va cunoaste un proces de renovare: toate sufletele se vor reuni cu Ahura Mazda in Paradis.
Acel moment final, escatologic, cunoscut in zoroastrism drept Frashokereti, va fi marcat de venirea unui Mantuitor, Saoshyant, care, prin sacrificiul sau, va invia mortii, va purifica Universul si va aduce Paradisul. Numerosi istorici ai religiilor considera ca religiile abrahamice (crestinismul, iudaismul si islamul) au imprumutat numeroase idei din zoroastrism; in crestinism, legatura dintre stravechea religie a lui Zarathustra si Iisus se face direct: cei trei Magi de la Rasarit (preoti persani) vin, calauziti de Stea, la Iisus, identificandu-l cu Saoshyant.
De altfel, in textele sacre persane, precum Denkard, asemanarile dintre Mantuitorul iranian si cel crestin nu se opresc aici: Zatathustra profeteste ca Saoshyant se va naste dintr-o fecioara si ca va trai aproximativ 30 de ani. Despre invierea corpurilor in zoroastrism, Mircea Eliade scria: "Cu prilejul fiecarui An Nou se primesc vesminte noi, tot astfel cum, la sfarsitul Vremii, Ohrmazd le va da celor inviati vesminte stralucitoare. Innoirea universala si invierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului implinit de Saoshyant… Resurectia si indestructibilitatea corpurilor reprezinta o dezvoltare indrazneata a gandirii eshatologice a lui Zarathustra…" Religie predominanta in Persia antica, zoroastrismul incepe sa fie persecutat de musulmani in Evul Mediu; initiatii iranieni zoroastrieni rezista pana in secolul XVII.

Invierea in budismul Zen

Tema invierii apare inclusiv in traditii cu totul diferite ca fundament fata de cele trei mari religii monoteiste. Una dintre aceste credinte este budismul zen. Zen este un termen japonez derivat din chinezescul Chan, care - la randul sau - provine din limba sanscrita, din Dhyana, care se talmaceste prin "Meditatie". Budsimul Zen pune accentul pe cunoasterea experimentala pentru atingerea iluminarii, iar aceasta forma de cunoastere se realizeaza prin meditatie. Prima datare a acestei ramuri a budismului vine din secolul VII d.Hr., in China, de unde Chan se respandeste in Vietnam, Coreea si Japonia. In mod traditional, credinciosii budisti considera ca scoala spirituala Zen a fost formata de printul indian Bodhidharma, in secolul V, care a dus o viata ascetica, de calugar si a venit in China pentru a predica o forma speciala de invatatura, care nu poate fi deprinsa prin intermediul textelor sacre sau al cuvintelor, in general, ci prin introspectie si meditatie.
Prima inviere documentata in budismul Zen este aceea a insusi intemeietorului Bodhidharma. Nenumarate povesti si legende impanzesc spatiul asiatic despre viata miraculoasa a lui Bodhidharma. Pe langa faptul ca era recunoscut drept un mare intelept si initiat, se spune despre el si care era un maestru suprem al artelor martiale, el fiind cel care le-a introdus in Sumatra, Malaezia, Thailanda si in China, in celebrul Templu al calugarilor shaolini. Insa, prima intalnire dintre Bodhidharma si shaolini nu a fost una tocmai armonioasa. Inteleptii templului, infuriati de indrazneala lui Bodhidharma care propunea o Cale diferita de cea traditionala, l-au dat afara din templu. Ascetul a intrat intr-o pestera situata la cativa pasi de poarta templului, s-a asezat si a privit peretele pesterii. Vreme de noua ani, Bodhidharma a meditat in acea pestera, fara sa se miste, fara sa inchida ochii. Una dintre multele legende Zen spune ca, la un momentdat, ascetul a cazut epuizat si a dormit vreme de patru ani. Dupa ce s-a trezit, enervat fiind de propria-i slabiciune, si-a taiat ploapele pentru a nu mai adormi niciodata si a continuat sa mediteze. Dupa cei noua ani scursi in pestera, calugarii shaolini l-au recunoscut ca fiind un mare invatator si l-au poftit in templu. Nemultumit de forma fizica precara in care se aflau cei mai multi calugari, Bodhidharma a inceput sa-i invete cum sa se mentina puternici si sanatosi, prin tehnici de kung fu si meditatie. Doua copii, realizate in secolul XVI, dupa textele sale martiale au supravietuit pana in zilele noastre.
La trei ani de la moartea invatatului, nestiind de sfarsitul acestuia, dregatorul Songyun din provincia Wei, s-a dus la Templul Shaolin, sa-si prezinte omagiile. Pe drum, s-a intalnit cu Bodhidharma, care mergea descult, cu un papuc in mana. Cand l-a intrebat incotro se duce si de ce tine papucul in mana, invatatul i-a raspuns ca pleaca acasa si ca va gasi raspunsul la manastirea Shaolin. Ajuns la templu, calugarii shaolini l-au informat pe Songyun ca Bodhidharma a murit in urma cu trei ani si ca este ingropat pe dealul din spatele templului. Impreuna cu calugarii, dregatorul a exhumat mormantul, iar in interiorul acestuia a gasit nici urma de cadavru, ci un singur papuc.
O alta legenda alegorica care abordeaza tema invierii in budismul Zen este aceea a maestrului Fuke. Acesta a intemeiat o forma de budism Zen cu multi adepti in Japonia, intre secolele XIII si XIX. Marca caracteristica a budistilor zen era flautul traditional shakuhachi, la care acestia cantau ore in sir, ca o forma de mediatie, si palariile din nuiele, pe care le purtau pe toata fata (vezi foto jos), atunci cand plecau in pelerinaj. Nu se cunosc multe detalii istorice despre viata lui Fuke, povestea sa a supravietuit mai mult in folclorul nipon, de unde aflam ca Puhua, cum mai era numit, era un invatat traznit si non-conformist - astfel incat, nu este de mirare ca maestrul a fost asociat cu asemenea puteri nefiresti, precum aceea de a invia din morti.
Se spune ca Fuke, foarte batran fiind, si-a prevestit propria moarte, apoi a iesit in piata satului in care se afla si a inceput sa ceara o mantie tuturor satenilor pe care-i intalnea. Acestia i-au oferit cu generozitate mantii maestrului, insa Fuke le refuza, spunand ca nici una nu-i este pe masura. Marele Maestru Zen Rinzai Gigen, intemeietor al budismului zen Linji, fost invatator si apropiat al lui Puhua, a venit la Fuke si l-a sfatuit sa-si cumpere un cosciug, din moment ce tot va muri. Apoi, cand Fuke s-a intors, i-a spus: "Uite, ia aceasta mantie" si i-a dat propriul vesmant. Fuke s-a imbracat in mantie, a luat pe umeri sicriul si s-a dus din nou in piata, unde a grait la multime: "Rinzai mi-a oferit aceasta mantie. Acum voi pleca spre Poarta de Est, sa ma transform". Poporul, curios, s-a strans in jurul lui, dar, dupa un moment de cumpana, Fuke a raspuns ca inca nu-i sosise clipa si ca mai are de asteptat o zi. Vreme de trei zile, maestrul venea in piata si-si prorocea moartea, apoi dadea acelasi raspuns, astfel incat nimeni nu-l mai credea. In cea de-a patra zi, Fuke a plecat singur spre Poarta, a pus cosciugul jos, s-a asezat in el si a rugat un calator care tocmai intra in oras sa fixeze si sa incuie capacul. Intre timp, vestea s-a raspandit, iar poporul s-a strans in jurul cosciugului. Oamenii l-au pus pe calator, care inca nu plecase, sa ridice capacul cosciugului: sicriul era gol. Satenii au auzut din ceruri rasul lui Fuke si sunetul clopotelului pe care acesta il purtase o viata intreaga prins la bratara de la mana dreapta.
Budismul are numeroase alte povesti despre maestri sau calugari deosebiti care se intorc din morti, insa numai una singura poate fi considerata apropiata de motivul invierii in cheie crestina - aceea din budismul de tip Mahayana, a lui Bodhisattva. Departe de a fi un personaj istoric, Bodhisattva este echivalentul unui sfant budist, putand fi o reincarnare a lui Buddha sau un maestru intelept oarecare. Ceea ce-i uneste pe toti este faptul ca deja au atins Nirvana, iluminarea si pacea suprema, insa s-au intors la viata din mila si dragoste pentru ceilalti oameni, pentru a-i invata Calea - cu alte cuvinte, pentru a-i mantui. Intr-un sens strict, aceasta intoarcere la viata este considerata un proces mai mult metaforic; cu toate acestea, au existat si inca mai exista numerosi invatati hindusi, chinezi si japonezi care pretind ca au trait experienta mortii si a invierii, ca parte a devenirii lor spirituale.

Invierea in mitologia greaca

In Grecia antica au existat atat de multe culte si credinte incat numerosi istorici ai religiilor avertizeaza ca este impropriu sa folosim termenul de religie la singular, in acest caz, ci ca, in ciuda similitudinilor, mai corect este sa vorbim despre culte. Majoritatea grecilor aveau un bazin spiritual comun - Zeus, Poseidon, Hades, Apollo, Artemis, Ares, Dionisos, Hefaistos, Atena, Hermes sau Hera fiind zei raspanditi pe intreg teritoriul Greciei antice, insa modul in care erau venerati, relatiile dintre ei, puterile, atributele sau chiar numarul lor in Olimp erau chestiuni de practica religioasa radical diferite de la nord la sud sau de la est la vest. La toate acestea, se adauga filosofia greaca, de la stoici, la Platon si mai departe, care sugereaza existenta unei singure divinitati transcedente, care se manifesta prin zeii din Olimp. Practicile religioase ale epocii helenistice s-au extins de pe continent in insule si apoi pana in sudul Italiei si in Marsilia, iar filtrate de cultul etruscilor, aceste practici au intemeiat, peste secole, fundamentul religiei Romei Antice.
Desi motivul invierii nu este unul central in mitologia greaca, un numar impresionant de oameni, in special Eroi, sunt adusi fizic la viata din moarte: Asclepius, Ahile, Agamemnon sau Hercule - indivizi cu o existenta extraordinara, carora, dupa moarte, li se ingaduie resurectia si un paradis terestru (precum Ahile, in insula Leuke, sau Menelaos, care pleaca in insula Fericitilor), un paradis celest (Aclepius este omorat pentru a fi inviat si transformat in divinitate de insusi Zeus, iar Ganymede este primit in Olimp) sau un paradis subpamantean (unde pleaca Trofonius si Amfiaraos).
Mircea Eliade nota "Totusi, moartea lor [a Eroilor] este aceea care confirma si proclama conditia lor supraumana. Daca nu sunt nemuritori, precum zeii, eroii se disting de oameni prin faptul ca ei continua sa actioneze si dupa moarte." Trebuie mentionat faptul ca, in religiile Greciei antice, imortalitatea presupune intotdeauna o uniune eterna a corpului cu sufletul, iar ideea de nemurire spirituala a aparut mult mai tarziu, fiind initial de natura pur si filosofica, nu religioasa. In ciuda invierii anumitor Eroi, in traditia religioasa a Greciei antice nu a existat ideea unei invieri universale a mortilor. Cu toate acestea, sfantul Iustin din Cezareea nota, in secolul II d.Hr., intr-o lucrare destinata convertirii la crestinism a grecilor inca pagani, ca: "atunci cand spunem ca Iisus Hristos, invatatorul nostru, a fost crucificat, a murit si a rasarit din nou, ducandu-se la ceruri, nu marturisim ceva diferit fata de ceea ce credeti voi despre fii lui Zeus".

Invierea in Voodoo

Specific religiei de tip Voodoo, conceptul de zombie - oameni morti readusi la viata pentru a fi controlati de un vrajitor puternic - se pierde printre multe alte legende in sistemul de credinte din Africa si Caraibe, din care origineaza, nejucand un rol central in voodoo alb, nici in cel negru. Popularitatea de care se bucura in prezent se datoreaza succesului comercial al filmului "Noaptea Mortilor Vii", din 1968, de unde a devenit un motiv recurent al industriei de fabricat vise de la Hollywood.
Potrivit canoanelor voodoo, un mort poate fi inviat de un puternic bokor - un vrajitor sau o vrajitoare voodoo, specific din Haiti, care "serveste lumea Loa [a spiritelor] cu ambele maini", adica practica atat magie alba, cat si magie neagra. Zombie se afla permanent sub controlul vrajitorului, intrucat mortul reintors la viata nu mai are vointa proprie. Din Nigeria pana in Ghana, in toate traditiile voodoo ale triburilor din Africa de Vest exista si conceptul de zombie astral care este o parte a sufletului mortului, capturata de vrajitor si prin intermediul careia acesta isi sporeste puterile. Zombie astrali sunt intemnitati, de obicei, in niste sticlute magice, conjurate cu blesteme, pe care vrajitorii le pot vinde pe post de talismane binefacatoare sau aducatoare de noroc. Zombie astral nu ramane captiv pentru totdeauna, dupa o vreme Dumnezeu luandu-l in lumea spiritelor.
Cercetarile moderne care s-au facut in Haiti si Africa au relevat ca, de multe ori, vrajitorii folosesc substante etnobotanice pentru a intra in stare de transa, iar mai multi antropologi care au avut prilejul de a-i studia, printre care Zora Neale Hurston sau Wade Davis, au marturisit ca anumite droguri foarte puternice, pe care bokor le dau credinciosilor, ii pot duce pe acestia din urma intr-o stare docila, de semihipnoza, in care se comporta precum redutabili zombie.

Invierea in Magia Neagra

Minunea savarsita de Iisus prin invierea lui Lazar din Betania, episod relatat in Noul Testament, in capitolul 11 al Evangheliei dupa Ioan, a inspirat, mai apoi, numeroase traditii negre care s-au constituit intr-o adevarata disciplina a magiei, anume necromantia. Necromantul, vrajitor sau ocultist, convoaca spiritul unui mort, fie sub forma de duh, fie printr-o temporara incarnare si inviere din morti, in scopul divinatiei - al aflarii viitorului, al calauzirii si al deslusirii secretelor. Desi, in Europa occidentala si de Est, necromantia ajunge sa fie larg raspandita abia dupa Iisus si incepand cu Evul Mediu timpuriu, in Egipt, in Persia, in Babilon, in Grecia antica si chiar la Roma este o practica samanica comuna, din cele mai vechi timpuri.
De cele mai multe ori, ritualurile necromantice presupun folosirea unor cercuri magice, a talismanelor, a focului, a hainelor si suvitelor de par care au apartinut celui ce urmeaza a fi invocat. Cel mai vechi text scris care pomeneste necromantia este celebra "Odiseea" a lui Homer, epopee care a aparut in jurul anului 700 i.Hr. Sub tutelajul nimfei vrajitoare Circe, Ulise face o calatorie in tenebre, in lumea lui Hades, zeul imparatiei subpamanete, pentru a invia spiritelor celor morti, in speranta ca va afla de la acestia detalii pretioase despre drumul pe care trebuie sa-l urmeze pentru a se intoarce acasa. Ulise nu este in stare sa faca singur vrajile necesare si are nevoie de ajutorul mai multor camarazi. Homer descrie aici un ritual specific de necromantie - probabil, destul de obisnuit in vremea sa - care presupune o anumita ora din cursul noptii, o groapa de foc, sange de animale (oferit in sacrifiu duhurilor) si o serie de rugaciuni atat pentru spirite, cat si pentru zeii subpamanteni.
Uimitor, un alt episod celebru de necromantie clasica este prezent chiar in Biblie, in Vechiul Testament, in 1 Regi, 28:3-25. Aflandu-se intr-un impas politic si fiind bantuit de viziuni profetice pe care nimeni nu era in stare sa i le interpreteze, regele Saul il invoca pe Samuel printr-un act de necromantie savarsit de vrajitoarea din Endor.
"Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morţii şi pe ghicitori din ţară. S-au adunat deci Filistenii şi s-au dus de şi-au aşezat tabăra la Şunem; şi-a adunat şi Saul tot poporul lui Israel şi şi-a aşezat tabăra pe Ghilboa. Văzând însă Saul tabăra Filistenilor, s-a spăimântat şi s-a tulburat tare inima lui. Şi a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci. Atunci Saul a zis slugilor sale: "Căutaţi-mi o femeie vrăjitoare, ca să merg la ea s-o întreb". Iar slugile i-au răspuns: "Este aici în Endor o femeie vrăjitoare". Apoi şi-a dezbrăcat Saul hainele sale şi a îmbrăcat altele şi s-a dus el însuşi cu doi oameni şi au venit la femeie noaptea; şi i-a zis Saul: "Rogu-te, ghiceşte-mi chemând un mort şi scoate-mi pe cine îţi voi spune eu!"" Duhul lui Samuel este iritat de aceasta invocare, dar ii profeteste lui Saul, anuntand infrangerea si moartea sa si a fiilor sai, chiar a doua zi - eveniment care se petrece exact asa cum este prezis
Pentru a impaca aceasta manifestare a artei negre, deloc specifica Bibliei, cu dogma care incadra necromantia in randul actelor Necuratului, invatatii evrei, rabinii, au format teoria conform careia spiritele mortilor se mentin in apropierea corpului si a lumii mundane vreme de un an de la moarte, interval in care, prin tehnici magice speciale, spiritul poate intra in contact cu cei vii. (Trebuie spus ca Kaballah, scoala de gandire care se ocupa cu intelegerea misticismului iudaic, este mult mai deschisa magiei decat orice Biserica crestina, din iudaism nascandu-se si celebra legenda a Golemului, creaturi faurite si invocate din elemente lipsite de suflet, care se supun orbeste celui care le-a chemat.) Desi nu exista un consens general in ceea ce priveste actul biblic de necromantie, unii apologeti crestini afirma, pe de alta parte, ca este imposibil ca oamenii sa convoace spiritele, iar ceea ce s-a intamplat cu Saul si Samuel a fost un act singular, savarsit de Dumnezeu sau cu voia lui Dumnezeu. Intr-un fel, o astfel de viziune este justificata. Desprins din contextul general al dogmei crestine, pasajul biblic cu pricina ar sugera ca oricine, oricand, poate invoaca spiritele prin acte vrajitoresti.
In ciuda faptului ca ganditori de renume, precum da Vinci sau Galilei au demonstrat inconsistentele din acest domeniu magic (plus, sa nu uitam, de persecutia constanta la care a fost supusa de Biserica Catolica), in Evul Mediu, mai ales in timpul Renasterii, necromantia a ajuns o idee cu o larga raspandire in superstitiile si in folclorul european, in forma ei de atunci fiind precursoare directa a controversatelor sedinte de spiritism din secolele XIX-XX si, inclusiv, a celor din zilele noastre.
Surse: Istoria credintelor si ideilor religioase, Mircea Eliade; Religiile lumii, Jean Delumeau, Wikipedia

DULCEATA DE PEPENI VERZI SAU GALBENI



Ingrediente

1 kg coji de pepene, cintarite dupa ce au fost fierte in otet,1 kg zahar, /2 l apa, zeama de la o lamiie mare (50 ml) sau 100 g glucoza, vanilie.

Mod de preparare

De la pepenii verzi se intrebuinteaza partea alba de lacoaja (care poate sa fie oricit de groasa) impreuna cu o portiune foarte subtire din miezul rosu, numai de 2-3 mm (care sa coloreze putin);coaja verde se indeparteaza.Partea alba se taie in felii lungi cu latimea de 3-4 cm si grosimea cit grosimea cojii albe, apoi feliile se taie, pe grosime (transversal), in felioare de 1 cm latime.Este preferabilsa se taie cu cutitul riglat, ca sa fie mai aspestuoase; in acest caz, felioarele vor fi mai late, de cca 2 cm.Pentru 1 1/2 kg coji fasonate, se pun sa fiarba 2 l apa cu 300 ml otet de 9 grade.Cind apa clocoteste, se adauga cojile si se lasa sa fiarba in clocot, cca o ora sau mai mult, pina cind acestea capata un aspect sticlos, transparent.Otetul le intareste imediat; de aceea, fierb greu.Dar acesta este si scopul acestui procedeu ca sa se mentina forma.Daca se fierb direct in sirop, fara sa fie fierte, in prealabil, in apa cu otet, se vor muia prea mult si se vor deforma.Dupa aceea, se pun in strecuratoare, se limpezesc bine la un jet de apa, se scurg, chiar se preseaza putin cu mina in strecuratoare, se vor muia prea mult si se vor deforma.Dupa aceea , se pun in strecuratoare, apoi se cintaresc.Greutatea cojilor va fi egala cu greutatea zaharului adaugat.Zaharul (1 kg) se dizolva in 1/2 lapasi cind siropul da in clocot, se pun cojile de pepene, zeama de lamiie sau glucoza si vanilia.Se fierb, pina cind se leaga siropul.Nu trebuie sa se lege prea mult, caci se va ingalbeni si va capata gust de caramel.Se finiseaza cum s-a aratat la inceputul capitolului.Dulceata de pepene galben se prepara numai din pepeni turchestan sau cantalul care nu sint fainosi.Se foloseste toata pulpa tare dinspre coaja, curatata de miezul moale.Pulpa ramasa se taie in felioare de 2 cm latime, exact ca si cojile de pepene verde si se fierb in apa cu otet, procedindu-se in continuare, la fel, pina cind se termina dulceata.Pentru aroma, se pune vanilie.Aceste coji din dulceata se intrebuinteaza si la creme, in loc de fructe zaharisite (confiate).

Cuvinte alese




“Noi oamenii suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi.” Dalai Lama

Anya - Fool Me

Un discurs memorabil....Steve Jobs




Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui.
Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele.
Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi.
Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei.
Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac.
Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla.
Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu.
Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora.
Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult.

Steve Jobs, co-fondatorul si directorul general al companiei Apple, a murit miercuri noapte la varsta de 56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic care a recidivat.

LICHIOR DE ZMEURA



Ingrediente

1 kg zmeura, 1 l rachiu alb, 100 ml rom, 500 g zahar, vanilie.

Mod de preparare

Zmeura se pune impreuna cu zaharul intr-o damigeana de 3 l, care se tine 5-6 zile la caldura, agitindo zilnic pina se topeste zaharul; se pun apoi, rachiul alb, romul si vanilia. Damigeana se scutura bine si se inchide ermeticcu un dop. Se lasa la rece 2-3 saptamini, apoi lichiorul se filtreaza si se poate consuma.

Lene Marlin - Sitting down here

Bancuri



Şeful povesteşte o anecdotă. Toţi râd în hohote, în afară de unul.
– Tu de ce nu râzi ? îl intreabă colegii.
– Nu mai sunt nevoit!
De mâine nu mai lucrez aici!



Un actor extrem de pretenţios îi spune regizorului:
- Uite ce e, vorbeşte cu producătorul. Nu accept ca în acest film istoric să se umble cu butaforii. La scena celor două ospeţe, vaânatul să fie vânat autentic, vinul de Rin să fie vin de Rin şi păstrăvii să fie păstrăvi! După un timp, regizorul vine cu răspunsul:
-Producătorul e de acord, cu condiţia ca, la scena finală, otrava să fie otravă!



Profesoara:
- Bulă, n-ai promis tu că o sa fii cuminte ?
Bulă:
– Da, doamnă…
Profesoara:
- Şi nu ţi-am promis eu că te voi pedepsi dacă nu vei fi cuminte ?
Bulă:
- Da, doamnă, însă cum eu nu mi-am ţinut promisiunea, nici dumneavoastră nu sunteţi obligată să vi-o tineţi…



- Se vede că te-ai însurat: ai hainele călcate impecabil!
− Da... primul lucru pe care m-a învăţat nevastă-mea a fost să calc...


Un tip bătrân şi foarte bogat era grav bolnav. Vin unele dintre rude să-l viziteze şi întâlnesc medicul.
- Doctore, mai e vreo speranţă?
- Niciuna! Pacientul se va vindeca!




Wikipedia: Eu ştiu totul!
Google: Eu am de toate!
Facebook: Eu ştiu pe toată lumea!
Internet: Fără mine nu aveţi valoare!
RENEL: Serios?



Bulă vine de la şcoală cătrănit foc. Tată’su îl vede şi-l întreabă:
- Ce-i băi de eşti aşa sucărit?
- Păi mi-a dat profa doi că n-am ştiut care-i diferenţa între “bai” şi “catastrofă”.
- E, dă-l încolo de doi, că nu-i primu’. Da’ pentru cultura ta generală, hai să-ţi spun eu. Uite un exemplu: dacă mâine ne moare scroafa din coteţ, atunci e bai mare. Da’ nu-i chiar o catastrofă. În schimb, dacă mâine se prăbuşeşte elicopteru’ prezidenţial cu tot cu preşedinte înăuntru, apoi asta-i o mare catastrofă. Da’ nu-i bai…



Anunţ matrimonial: ‘Caut soţie.’ Mii de răspunsuri: ‘Alege-o pe-a mea!’



Doi prieteni se întâlnesc:
- Ce mai faci?
- Destul de bine, doar un pic supărat. M-am certat ieri cu nevastă-mea.
- De ce?
- Nu ne înţelegem unde să petrecem concediul.
Eu vreau în Tailanda iar ea vrea să vină cu mine……

GOGOSI PRIPITE



Ingrediente

100 g brinza de vaci, 100 g cascaval ras, 100 g telemea rasa, 2 oua mari, 50 g faina, marar.

Mod de preparare

Brinzeturile se amesteca bine cu dosul furculitei ca sa se omogenizeze, adaugind ouale intrgi, faina si mararul taiat marunt.Compozitia trebuie sa fie mai consistenta.Se ia din compozitie cite o ligura cu virf, se ruleaza pe masa sau pe o foaie de nailon presarata cu faina, formind un sul de 2 cm.Acestea se modeleaza in forma de bila si se dau prin faina.Se pregatesc toate si se asaza la masa.Se toarna 1/2 l untdelemn intr-o cratita de 1 l si se lasa sa se infierbinte.In untdelemn se pune o bucatica de aluat, cit un bob de porumb si, cind acesta se ridica la suprafata si se rumeneste, inseamna ca se pot pune gogosile.Se asaza unele linga altele, neinghesuite deoarece cresc la copt.Se intorc (cu o andrea subtire), ca sa se rumeneasca frumos de jur imprejur, apoi se scot cu spumiera, sau pe o furculita.Se servesc fierbinti ca aperitiv.Nu se sfarima la fiert si sint foarte fragede.Se pot reincalzi pe apa clocotita, sau in cuptor acoperite, timp de 10 minute.