duminică, 24 noiembrie 2013

Bioenergie si radiestezie



Bioenergia este o calitate a fiintelor vii. De obicei pozitiva ea se manifesta prin emisiuni fluido-energetice receptate atit de om, cit si de animale sau plante.

Spunem receptate de fiintele vii deoarece bioenergia poate influenta si corpurile inerte, nevii.

Ca orientare este omnidirectiva, in mod firesc este emanata in toate directiile, iar cei neavizati nu o percep constient.

Dirijarea in cazul folosirii sale in bioenergoterapia este constienta si indreptata catre locul si in scopul propus.

La intrebarea daca toate persoanele poseda bioenergie, desigur ca raspunsul este afirmativ, dar noi spunem  persoanele in masura in care ne gindim doar la oameni in sensul folosirii acesteia in raport cu semenii nostri.

Cantitatea de bioenergie, si mai ales calitatea sa, este initial un har ce poate fi modelat in anumite limite, din pacate nu prea mult fata de ce si cit ti-a fost dat.

Aici ne gindim la artistii care cu un talent innascut, depasesc orice stradanie a unui om obisnuit, sau la persoanele carismatice - cu influenta asupra maselor.

Cel mai simplu exemplu de terapie bioenergetica este inconstient. Cum definim gestul acela in care o mama isi mingiie copilul care s-a lovit si care se va linisti de indata ce mina mamei parcurge suprafata locului dureros? Transfer bioenergetic pozitiv, desigur.

Putem spune ca bioenergia reprezinta totalitatea procedeelor prin care intregii game de afectiuni cunoscute i se aduce vindecarea sau cel putin ameliorarea, refacind homeostazia (starea normala a organismului) cu ajutorul energiei vitale emise de om.




Istoricul vindecarilor privind acest fel nonconformist de tratament este consemnat de-a lungul timpurilor. Sint cunoscute acele Seraphion, temple in care bolnavii erau culcati, pentru ca numai dupa o noapte de somn sa se trezeasca vindecati de boli carora nu li s-a gasit remediul nici in zilele noastre (aceasta se intimpla cu peste 4.500 de ani in urma).

Desigur, somnul tamaduitor se petrecea in prezenta preotilor, deci in biocimpul emis de preotii templului, specializati in vindecarile pe aceasta cale.

Spre exemplu, citam un curios text, ales dintre multe altele, unde se spune: o durere de cap se imprastie ca roua noptii, cu ajutorul apei magnetizate de buzele si sufletul vindecatorului.
In India procedee similare gasim mentionate in Vede.

In Persia Zarathusa, personaj mitic, iar la iudei Moise, aveau puteri paranormale de vindecare.

Orficii greci primitivi, care pentru vindecare foloseau sunetele harpelor, mai aveau si dansurile in jurul bolnavului care, prin miscarile miinilor nu faceau altceva decit pase biomagnetice asemeni vindecatorilor de azi.

Referiri la acest tratament se afla in papirusul Ebers gasit in ruinele Thebei.
Homer ne vorbeste de oameni care au miini medicale.

Oriunde, parcurgind traseul vindecatorilor, din vremi apuse si pina azi, studiind samanismul, tamaduirile spectaculoase ale Laponilor sau Pieilor Rosii, ajungind in satele noastre, remarcam prezenta miinilor vindecatoare.

Subliniem ca nimic din cele aratate mai sus nu se face fara interventia mentalului care indubitabil este resortul declansator al energiilor noastre, a bioenergiei.

De vindecari paranormale, cum le spunem azi, s-au ocupat si medici, absolventi ai unor celebre facultati de medicina. Cel mai cunoscut si comentat pentru rezultatele sale (rezultate certificate de renumiti medici de atunci) a fost doctorul Mesmer. El a trait cu 250 de ani inaintea noastra si a definit pentru prima data termenul de magnetism animal, prin care avanseaza ideea actuala de bioenergie.

Oricum a fost denumita in timp, fie ca i-a spus magnetism animal sau biomagnetism etc., aceasta in functie de doctrinele scolilor respective, totul corespunde fenomenului de bioenergie, ce i se atribuie bioterapeutului modern.




Procedurile bioterapeutice vizeaza transferul bioenergetic intre terapeut si pacient.

Din acestea putem enumera:
-          masajul bioenergetic;
-          pasele;
-          insuflatiile pe teritoriu limitat;
-          fascicularea mentala;
-          materiale bioenergizante.

Ca si la diagnosticare, in cazul procedurilor sus-amintite trebuie sa avem certitudinea corectitudinii alegerii unui anumit procedeu.

Referitor la miscarile in sine ale miinilor, in cadrul paselor, nu descriem traseul fiecareia deoarece nu exista doi terapeuti care sa repete intocmai miscarile, pe strict aceleasi trasee ale meridianelor.

Diagnosticarea in cadrul terapiilor neconventionale este nonconformista, adica nu este facuta cu ajutorul examenelor de laborator, radiologiei, ecografiei etc.

Cel mai utilizat mijloc  de diagnosticare al bioenergoterapeutilor este radiestezia.

O alta metoda de diagnostic neconventionala este perceptia extrasenzoriala, fenomen inca neelucidat si este asimilat ca fenomen exotic, un al 6-lea simt. Nu putem preciza cind s-a manifestat prima oara ca facind parte din insasi conditia existentei umane, dar stim ca in China antica era regula dupa care nici o casa nu se facea fara avizul unui radiestezist. 
Amintim ca la noi, de altfel ca intreaga lume, au fost si chiar mai sint asa zisii fintinari, acei oameni cu inzestrari senzoriale deosebite si care, cu ajutorul unei nuieluse (de obicei de alun), arata cu precizie locul unde poti sapa o fintina si unde sigur va fi apa. Putem considera ca este de cind lumea sesizata si folosita aceasta insusire.

Una din primele incercari de a emite o ipoteza asupra fenomenului a fost facuta publica in anul 1693 (Vallemont). Este interesant ca acest fel de perceptie extrasenzoriala poate fi facuta cu aparate banale, la indemina oricui si pe linga cunoasterea nuielusei de alun, mai putem adauga: pendulul, ansa, firul de pai etc. (trebuie retinut ca orice fel de aparat sau mecanism de determinare nu are valoare functionala daca nu este cuplat la cimpul bioenergetic al fiintei umane).

De fapt nu masinariile enumerate mai sus sint cele ce detecteaza, ci interactiunea biocimp - sursa perturbatoare. Acele masinarii nu reprezinta decit niste traductori: sa zicem cum ar fi acul indicator al unui aparat de masura care, in lipsa aparatului, deci acul, de unul singur este nul si neavenit.

Ca sa avem o conventie in exprimare, vom spune ca omul este receptorul, in timp ce sursa cercetata este emitorul.

Biodetectia sau  radiestezia a intrat si in arsenalul armatei, deci nu are limite de folosire. Sa amintim doar ca in razboiul din Vietnam, ca si mai recent in Angola sau Bosnia, la detectarea minelor, acolo unde aparatele electronice au fost ineficiente, radiestezistii au reperat amplasarea lor.





Schimbul informational intre mediul investigat si investigator

Se stie ca invelisul uman, adica suprafata corpului joaca rol de antena, iar cimpul energetic ce invaluie corpul uman are si el la rindul lui mai multe straturi, ce pornesc, ca enumerare, din proximitatea corporala si ne protejeaza ca intr-un ou energetic.

Se stie, de asemenea, ca aceste mantale energetice sint in numar de 7 si ca au culori diferite (vazute si descrise de senzitivi si clarvazatori).

Biodetectia in cazul punerii unui diagnostic din cadrul unei afectiuni se face prin pipairea acestor straturi in sensul ca ele ne furnizeaza informatiile dorite si ca, in functie de integritatea acestor invelisuri, vom putea stabili daca locul incriminat si cercetat este in insuficienta, in exces energetic sau este normal.

Acest cimp auric, caci asa se numeste energia ce ne inconjoara corpul, a fost reprezentat in pictura religioasa (sa ne gindim cum arata sfintii cu acea coroana aurie ce-i invaluie si care este marcata distinct in jurul capului).

Miinile vindecatorilor, prin participarea la procesul de tamaduire, isi schimba si ele forma si culoarea strimerilor (efluviile energetice ce se pot fotografia prin procedeul Kirllian).

Revenind la radiestezie in ceea ce priveste diagnosticarea bolii si urmarirea ei pe parcursul evolutiei vindecarii, aceasta se poate efectua (ca detectie) in mai multe moduri, si anume:
direct cu miinile (palme si degete) sau cu ajutorul ansei (o sirma indoita in V). Bisectoarea dintre cele doua brate ale sale este in plan orizontal. Virfurile capetelor V-ului sint sprijinite intre degetul aratator si degetul mare al miinii). Virful, ca loc de unire a bratelor V-ului, este folosit ca punct activ detector si este indreptat spre locul de cercetat (diagnosticat).
cu pendulul, care seamana cu firul cu plumb al zidarilor.

In cazul folosirii ca parte activa a unui cristal de cuart firul se ataseaza de el prin lipire.
Este de amintit ca in biodetectie se mai folosesc si plantele, care dau rezultate mai bune prin sensibilitatea lor deosebita.

In incheierea acestui exemplu, va recomandat sa faceti un mic experiment prin care sa va dati seama de starea dvs. energetica si sa luati masurile de rigoare. 

Procurati-va un pai; un banal pai de matura lung de circa 10-15 centimetri.
asezati-l in echilibru pe unghia aratatorului tinut orizontal; perpendicular pe axul lung al unghiei, la mijlocul acesteia.

 Asteptati linistiti 1-2 minute si veti vedea ca paiul incepe sa se miste in plan orizontal si va sfirsi prin aceea ca o latura a sa se va plia pe o latura a degetului. Experimentati de mai multe ori si corelati sensul miscarii cu starea buna sau rea din ziua respectiva. Stabiliti sensul miscarii in starea de bine si invers, in starea de dezechilibru. Va puteti aprecia astfel stare dvs.

Niciun comentariu: