De la anghinare se utilizeaza in scop medicinal frunzele. Acestea sunt mari, paroase si au culoarea alb-cenusie pe fata inferioara, verde-albicioasa si fara peri pe cea superioara.
Gustul lor amar este un element caracteristic. In compozitia lor chimica se intilnesc acizi dicafeilchinici, polifenoli, flavonoide, principii amare acizi organici si acizi-alcoolici.
Produsul are o remarcabila actiune coleretica, stimuleaza energic secretia biliara si a colesterolului. Diureza creste, functia antitoxica a ficatului este amplificata si sustinuta, celula hepatica se regenereaza. In consecinta produsul este indicat in disfunctiile hepatobiliare si cu deosebire in insuficienta biliara.
Din frunzele proaspete presate se obtine un suc care in doze de 25 g de 3 ori pe zi este indicat in stimularea activitatii ficatului si a rinichilor.
Tot din frunze proaspete maruntite si macerate in alcool de 75 grade timp de 15 zile (100 g - 100 ml) se obtine dupa filtrare o tinctura din care se iau de 3 ori pe zi cite 20 picaturi cu jumatate de ora inainte de mese.
Tratament indicat in unele forme de icter, calculi biliari sau hepatici; contribuie la eliminarea unor produsi toxici pentru ficat.
Contraindicatia majora a produsului, sub forma de ceai, o constituie afectiunile hepatobiliare in faza lor acuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu