Pentru o industrie care prefera sa parieze pe ceva sigur, este impresionant ca aceste filme au reusit in cele din urma sa ajunga pe marile ecrane.
The King’s Speech
Producatori: Iain Canning, Emile Sherman si Gareth Unwin
Armati cu un scenariu pe care l-au adorat, scris de David Seidler, producatorii Iain Canning, Emile Sherman si Gareth Unwin au pregatit in 2008 un buget de 15 milioane de $ pentru The King’s Speech. Din pacate insa, planul lor nu s-a materializat imediat, deoarece au vrut sa faca filmul in timpul celei mai mari crize economice din ultimele decenii.
“Orice alt film ar fi intampinat dificultati in adunarea de fonduri in acea perioada. Insa a incerca sa aduni bani pentru o drama de epoca nu a fost o misiune prea usoara” a declarat Canning.
Cu toate acestea, povestea regelui balbait George VI si a neconventionalului sau logoped a captat interesul catorva finantatori, chiar daca, in scris parea un film greu de vandut audientei nord-americane. Producatorii, care il aveau deja atasat ca regizor pe Tom Hopper, au optat sa faca afaceri cu Weinstein Co.
Weinstein a pus la bataie 7,5 milioane de $ pentru film, iar Aegis Film Fund si UK Film Council au venit cu restul sumei. Ceva batai de cap au mai urmat si pentru convingerea Helenei Bonham Carter sa joace in film, mai ales ca inclina sa refuze de fiecare data, din cauza implicarii ei in franciza Harry Potter.
“In calitate de producator, as fi fost multumit si daca numai unul dintre acesti actori (Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter) ar fi spus da. Insa am reusit sa-i convingem pe toti pentru filmarile care au durat 39 de zile.”
Producatori: David Hoberman, Todd Lieberman si Mark Wahlberg
Mark Wahlberg era doar un adolescent necunoscut cand s-a intalnit cu legendarul pugilist Micky Ward. Chiar daca nu si-a dat seama atunci, doua decenii mai tarziu, aceasta intamplare avea sa il determine pe Wahlberg sa aduca povestea sportivului pe marile ecrane.
“Am incercat sa obtin drepturile de ecranizare a vietii lui timp de ani de zile, insa n-am putut. Micky a fost mereu un idol pentru mine. Am vazut acest lucru ca o sansa sa imi indeplinesc un vis pe care l-am avut toata viata.”
In 2007, Mark si bunul sau prieten Matt Damon au fost atasati sa joace intr-o versiune pentru Paramount, cu Wahlberg in rolul campionului la box si Damon in rolul antrenorului si fratelui sau vitreg, Dicky Eklund. Sase saptamani mai tarziu, Darren Aronofsky a acceptat sa regizeze proiectul. In ciuda entuziasmului exprimat de Wahlberg si Paramount, Matt Damon a renuntat sa mai apara in film si a fost inlocuit la scurt timp de Brad Pitt. Apoi Aronofsky si-a pierdut interesul pentru proiect, iar Pitt a inceput sa aiba si el indoieli.
Studioul era determinat sa realizeze filmul numai daca avea o distributie cu nume mari. Daniel Craig a cochetat putin cu rolul lui Eklund, iar Meryl Streep a fost ofertata sa joace rolul mamei celor doi frati – rol care i-a revenit in cele din urma Melissei Leo. Cand Paramount a vazut ca nu are sorti de izbanda in planul de a aduce cat mai multe vedete, a decis pur si simplu sa lase balta proiectul. In cele din urma, Ryan Kavanaugh a fost “cavalerul in armura stralucitoare” care a salvat proiectul si a pus la bataie suma de 25 de milioane de $, prin compania sa – Relativity Media. Nu a durat mult pana cand Christian Bale si David O. Russell si-au anuntat implicarea.
“Am vrut sa facem ceva cat mai autentic si mai real posibil cu cei mai buni oameni. Au fost vremuri cand am vrut sa fac acest film cu oamenii pe care studioul Paramount ii numea. Insa, am realizat in final cea mai buna versiune posibila a acestui film.” a spus Wahlberg.
Producatori: Emma Thomas si Christopher Nolan
Dupa ce filmul The Dark Knight regizat de Christopher Nolan a devenit filmul cu cele mai mari incasari din 2008, cei de la Warner Bros. au tinut mortis ca scenaristul/producatorul/regizorul sa continue colaborarea cu ei si la urmatorul sau proiect. Astfel, cand scenariul original pentru Inception, scris de Nolan a fost finalizat, Warner Bros. a pus la bataie instant o suma fabuloasa. Insa, spre deosebire de Batman, acest film era un sf atipic care nu putea fi redus la un tag-line simplu pentru a fi vandut, iar dorinta lui Nolan de a pastra procesul de productie in mare secret nu a ajutat deloc. Cu toate acestea, agentul lui Nolan – Dan Aloni a reusit sa negocieze un contract in valoare de 160 milioane de $. Executivii studioului puteau citi scenariul doar in biroul lui Nolan, pe cand actorii distribuiti in film primeau printuri care contineau doar scenele pe care le filmau in ziua respectiva. Chiar si Hans Zimmer a fost nevoit sa compuna coloana sonora a filmului, fara sa-l vada.
“Devii destul de nesigur dupa 6 luni in care lucrezi in asemenea conditii. Nu esti sigur daca lucrezi la cel mai valoros film realizat vreodata.” a declarat Hans, care a primit o nominalizare la Oscar pentru coloana sonora originala pe care a compus-o pentru film.
Producatori: Mike Medavoy, Brian Oliver and Scott Franklin
“Nimeni nu voia sa finanteze acest proiect” isi aduce aminte producatorul Scott Franklin despre acest film setat in lumea extrem de agitata a baletului de elita. A fost o alegere neasteptata din partea lui Darren Aronofski, care regizase inainte The Wrestler, film care s-a bucurat de un extraordinar succes financiar si critic.
“Dupa “The Wrestler” credeam ca va fi mai usor”, a declarat Aronofsky, al carui interes pentru subiect i-a fost trezit de sora sa, care a fost balerina in adolescenta. “De data aceasta aveam o stea onesta in Natalie Portman. Insa compania Fox Searchlight a fost prea putin interesata. Eram gata sa ma dau batut. Insa frica de a fi “batut” de actrita-balerina Natalie Portman, care s-a antrenat riguros timp de un an, a fost cea care m-a determinat sa-i mai dau inca o sansa proiectului.”
O saptamana mai tarziu, compania independenta de productie si finantare Cross Creek Pictures s-a implicat si i-a motivat pe cei de la Fox Searchlight sa vina cu jumatate din bugetul filmului. Aceasta veste i-a bucurat foarte tare atat pe Darren cat si pe Natalie, care au inceput sa discute despre ideea acestui film in urma cu 10 ani, cand Natalie era la facultate.
“Bugetul de 13 milioane de $ nu a fost suficient pentru acest film”, a mai spus Scott Franklin. “Am filmat proiectul in 42 de zile, insa nu ne-ar fi stricat daca am fi avut la dispozitie 50 sau 55 de zile. Efortul fizic depus a fost foarte mare, insa l-a ajutat pe Darren sa patrunda in psihicul personajelor.”
Orarul destul de incarcat a dus la zile de filmari cu adevarat epuizante. Natalie si dansatorii realizau uneori si 12-13 duble una dupa alta. Actrita si-a dislocat o coasta in timpul filmarilor. Nici Mila Kunis, actrita cu care Natalie are o scena de sex lesbian in film, n-a scapat nevatamata – si-a dislocat umarul.
Producatori: Christian Colson, Danny Boyle si John Smithson
Primele intalniri pentru punerea pe picioare a proiectului nu au mers prea bine. Producatorii au vrut sa realizeze dupa povestea oscarizatului Slumdog Millionaire o drama inspirata din cazul real al alpinistului Aron Ralston, care a fost nevoit sa-si amputeze singur mana, dupa ce a ramas cu mana blocata sub un bloc de roca stancoasa.
“Multi oameni au intrebat – cum o sa faceti asta? Era in mod evident un material greu de adaptat. Insa stiam ca ne asteapta un mare premiu la capatul curcubeului”.
Chiar si scenaristul “Slumdog”, Simon Beaufoy a fost sceptic: “Am spus: E imposibil. Exista multe alte povesti uimitoare despre aplinisti. Dintre toate, aceasta este una careia ii lipsesc cam toate elementele esentiale unei drame. Tipul sta intr-un singur loc si nu se misca. Insa daca ii spui asta lui Danny, ia foc.” a declarat Beaufoy, care la randul lui este pasionat de alpinism.
Pana la urma, scenaristul a fost nevoit sa se concentreze la aspecte ale povestii care aratau partea mai indoielnica de erou a lui Ralston, decat sa-l transforme intr-un super-erou in lupta sa impotriva naturii. “N-am vrut sa fac o poveste de supravietuire. Asa ar fi devenit un film pentru televiziune. Daca poti sa transformi povestea intr-un film in care toti cei prezenti la cinema s-ar putea regasi intr-un fel sau altul, atunci ai ceva maret. Atunci poti sa faci asta.”
Unul dintre motivele pentru care au reusit sa faca rost de 18 milioane de $ pentru derularea productiei a fost succesul inregistrat in 2008 cu “Slumdog Millionaire”. Dupa ce au prezentat scenariul si au mentionat implicarea lui James Franco in rolul titular, intelegerea a fost ca si incheiata.
Producatori:Gary Gilbert, Jeffrey Levy-Hinte si Celine Rattray
Chiar daca au reusit sa aduca in distributie doua actrite de prima clasa: Annette Bening si Julianne Moore, regizoarea Lisa Cholodenko si producatorul Jeffrey Levy-Hinte au reusit cu greu sa trezeasca interesul investitorilor pentru drama The Kids Are All Right.
Paramount Vantage, Fox Searchlight, Warner Independent si Focus Features (companie care in cele din urma a distribuit filmul) s-au numarat printre cei care au refuzat finantarea proiectului. Chiar si Participant, companie care favorizeaza proiectele care impun o schimbare sociala, a spus nu.
“Cei de la Participant ne-au spus ca nu era nicio problema politica implicata in film. Nu sunt deacord. Sunt tot felul de bariere legale care ii impiedica pe homosexuali sa se casatoreasca, sa adopte copii, sa-si intemeieze o familie. Credeam ca va fi ceva in genul filmelor pe care ei le finanteaza de obicei.” a declarat Levi-Hinte, producator care a colaborat pentru prima oara cu Lisa Cholodenko in urma cu 15 ani, la filmul independent “High Art”.
Din pacate, Lisa si Jeffrey au fost nevoiti sa reduca bugetul la mai putin de 5 milioane de $, si sa adune banii apeland la diferite persoane instarite sustinatoare ale productiilor independente.
Cele 23 de zile de filmari care au avut loc in vara anului 2009 au avut foarte multe restrictii. “A trebuit sa revenim la scenariu si trebuia sa fim foarte atenti la cum aveam sa utilizam resursele care erau destul de limitate. Studiourile vor filme cu staruri cunoscute. The Kids Are All Right este un film destul de solicitant emotional, despre un subiect marginalizat si ciudat. Sau cel putin, a fost marginalizat si ciudat. Acum a devenit o idee mai mainstream.” a mai adaugat producatorul.
Producatori: Michael De Luca, Scott Rudin, Cean Chaffin, Dana Brunetti.
Cum poate cineva sa faca un film despre fondarea unui site, fata sa aiba ca rezultat un montaj cu actori care stau neincetat in fata monitoarelor si a laptopurilor? Aceasta a fost o mare provocare pentru producatorul filmului The Social Network – Michael De Luca, care in 2008 le-a propus celor de la Sony sa achizitioneze drepturile de ecranizare pentru cartea “The Accidental Billionaires” scrisa de Ben Mezrich.
Amy Pascal, o membra din conducerea studioului a venit cu o solutie creativa: angajarea lui Scott Rudin, care implicit urma sa-l aduca pe Aaron Sorkin in calitate de scenarist.
“Intr-un fel ne-am gandit ca ar fi mai usor sa adaptam aceasta carte decat “Bringing Down the House” (scrisa tot de Mezrich si adaptata sub forma filmului 21), datorita temelor epice implicate: prietenia si conflictele. Este o poveste umana in centrul acestei situatii. Urmareste cum e sa fii student la 19 ani” a spus De Luca, referindu-se la diferentele dintre “Social Network” si “21″.
Avand expusa aceasta solutie, cei de la Sony au facut ceva complet nou pentru studio: l-au angajat pe David Fincher, care tocmai fusese incununat de succes cu The Curious Case of Benjamin Button si l-au adus pe Cean Chaffin – propriul lor partener de productie – in ecuatie, generand astfel o suma putin sub 40 de milioane de $.
Ultimul efort era ca Fincher sa ii convinga pe cei de la Sony sa accepte distributia aleasa, iar misiunea a fost cu atat mai grea cu cat, cel mai cunoscut nume era Justin Timberlake, Andrew Garfield si Jesse Eisenberg fiind doi actori a caror cariera abia acum a inceput sa se bucure de succes.
Winter’s Bone
Producatori: Anne Rosellini si Alix Madigan-Yorkin
Dupa ani intregi de tentative esuate, scenarista si producatoarea Anne Rosellini a ajuns la un punct in care credea ca drama “Winter’s Bone” nu se va mai materializa niciodata.
“Mi s-a dat o lista de actrite de prima clasa despre care mi s-a spus ca ar putea asigura finantarea. Nu eram prea entuziasmati de actritele propuse. Jumatate din ele aveau cam 27 de ani. Si niciuna nu s-a aratat interesata oricum.”
In mai 2005, agenta Amy Schffman i-a inmanat producatoarei Alix Madigan-Yorkin, de la Anonymous Content, manuscrisul nepublicat scris de David Woodrell – scenarist care s-a bucurat de putina mediatizare dupa ce Ang Lee i-a ecranizat romanul “Woe to Live On”. Alix l-a dat mai departe unor cliente ale companiei Anonymus: Anne Rosellini si Debra Granik- care s-au aratat foarte entuziasmate de el.
In anii ce au urmat, Madigan-Yorkin a incercat sa vanda scenariul, insa fara rezultat: “Mi s-a spus ca e prea intunecat. Toti l-au apreciat, insa voiau intai sa vada cum iese.” In 2008 era cat pe ce sa incheie un contract cu o companie independenta de productie si finantare dispusa sa puna la dispozitie bugetul necesar de 4 milioane de $, insa compania a renuntat in ultimul moment. Anne s-a vazut nevoita atunci sa imparta bugetul in doua si sa stranga bani batand din usa in usa. In cele din urma, un grup de filantropi a finantat proiectul cu 2 milioane de $ si astfel Winter’s Bone a ajuns in competitia Festivalului de la Sundance, in 2010 unde a castigat marele premiu.
Producatori: Scott Rudin, Ethan Coen si Joel Coen
In urma cu cateva decenii, genul western era primit cu bratele deschise de catre public, insa, in prezent, filme precum Jonah Hex, The Quick and the Dead sau The Alamo au lasat studiourile cu buza umflata si cu hotararea ca nu vor mai finanta prea curand acest gen de filme.
Cu toate acestea, sefii DreamWorks – Stacey Snider si Steven Spielberg au avut incredere ca un remake al clasicului “True Grit” lansat in 1969, cu John Wayne in rolul principal ar avea potential. Spielberg si Snider au inceput astfel sa dezvolte proiectul, bazat pe romanul scris de Charles Portis, insa au pierdut drepturile asupra lui dupa “divortul” dintre DreamWorks si Melrose Studio, in urma caruia “True Grit” a fost pasat companiei Paramount.
In acel moment Joel si Ethan Coen au intervenit si-au anuntat intentia de a urmari cu fidelitate povestea din romanul lui Portis, spre deosebire de filmul original. Fratii au scris in perioada urmatoare un scenariu, pastrand dialogul formal si glumele satirice prezente in carte si asa a luat nastere un nou “True Grit” pe care criticii l-au adorat, iar cinefilii l-au intampinat cu mai mult entuziasm decat au manifestat cand No Country for Old Men a fost lansat in urma cu 3 ani.
Producator: Darla K. Anderson
Pixar nu putea sa inainteze al 3-lea film din seria Toy Story, fara sa faca pace cu Disney, care a distribuit primele doua filme. Insa in 2006, Disney a cumparat compania Pixar contra sumei de 7,4 miliarde de $, iar o noua poveste cu Woody si Buzz Lightyear era pe cale sa vada lumina zilei. John Lasseter a format un grup mic de artisti, alaturi de care a discutat in timul unei mini-vacante la pitorescul Poet’s Loft din California, cateva idei despre cum sa readuca la viata franciza.
“John a venit cu o idee. Nu ne-a placut, asa ca am desfiintat-o. In a doua zi de vacanta a aparut la suprafata o poveste care il avea in centru pe un Andy aproape ajuns la maturitate. Scenaristul/regizorul “Finding Nemo” si “Wall-E” – Andrew Stanton a elaborat o varianta nefinisata a povestii, pe care Michael Arndt a transformat-o mai apoi intr-un scenariu.” a declarat producatoarea filmului, Darla Anderson.
Echipa Toy Story mai trebuia sa rezolve inca doua probleme: sa realizeze un film la fel de bun ca primele doua si sa trezeasca din nou interesul publicului, dupa o pauza de 11 ani.
“In calitate de producator, ma gandeam: sper ca lumea inca mai iubeste aceste personaje. 11 ani e o pauza lunga. In mod cert am riscat foarte mult incercand sa aducem la viata o franciza abandonata de atata timp” a mai adaugat Darla.
Cu toate acestea, Toy Story 3 a meritat riscul si a devenit animatia cu cele mai multe incasari din toate timpurile, iar criticii au avut numai cuvinte de lauda despre acest proiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu