Ca orice produs care necesita bani pentru a fi realizat, filmul, ca eveniment cultural, e si el o investitie financiara. Intr-o lume perfecta, se stabileste un echilibru de prioritati. Se doreste amortizarea costurilor de productie, se asteapta un profit consistent, insa nu se ignora componenta artistica. Ceea ce se intampla in lumea reala e cu totul diferit. Ori se merge incoruptibil pe varianta lucrativa si se ignora scenariu, imagine, poveste, viziune, personalitate etc., ori se merge pe varianta opusa a elitismului, se supraliciteaza imaginea, experimentul si artisticitatea, si se ignora astfel necesitatea de universalitate a unui film/ produs cultural.
E foarte trist cand un film care pare sa atinga acest echilibru de forte, are succes de critica insa o da in bara la box office. Cazurile inverse nu merita mentionate, caci ne inecam in ele. Sa nu se inteleaga vreun tratament preferential aplicat criticilor de prin toata lumea. Succesul de critica, in contextul acesta, e doar JUDECATA VALORICA formulata de toate mintile responsabile si inteligente, fie ca sunt ale criticilor “acreditati”, fie ca sunt ale cinefililor “de rand”.
Iata doar 7 dintre filmele care meritau un succes de casa mai mare:
Zodiac, in regia lui David Fincher , e un film care, desi nu a fost un total fiasco de casa, reusind sa-si scoata investitia si sa faca oaresicare profit, oricat de modic, nu a avut o priza prea mare la public. Nici la cel american, nici la cel international. Nu stim motivele reale, dar putem specula in nestire. In primul rand, Zodiac nu face compromisuri pentru a face spectacol. Scenariul, scris de James Vanderbillt dupa un roman de Robert Graysmith, transmite intocmai esentialul povestii. Imposibilitatea politiei de a captura criminalul, reluarea repetata a investigatiei de la zero, detaliile obsesive, frustrarea, totul prezentat asa cum te-ai astepta sa fie in viata reala, fara spectacol, si fara patina de beculete colorate. Nici macar interpretarile de exceptie ale actorilor nu a salvat viata comerciala a acestui film pe care multi l-au gasit foarte plictisitor.
Buget de Productie: 65 milioane $
Incasari in SUA: 33 milioane $
Incasari internationale: 51.7 milioane $
Master and Commander: The Far Side of the World, in regia lui Peter Weir, abia daca si-a amortizat bugetul de productie, deloc neglijabil. Cu toate ca si-a adjudecat nu mai putin de 10 nominalizari la premiul Oscar, in ciuda faptului ca Russell Crowe si Paul Bettany fac niste roluri incredibile, cu toate ca regia este impecabila, suspansul perfect dozat, cu toate ca pe scheletul narativ a fost aplicata analiza in detaliu a vietii marinarilor, cu toate ca si in ciuda a, Master and Commander nu a impresionat. Poate fiindc-a fost mult prea serios pentru gusturile salcii ale cinefilului comun, care vrea entertainment imbecil. Sau poate fiindca n-a reusit – publicul – sa rezoneze cu un film care e mai mult decat o suma de efecte speciale (batalia finala este de-a dreptul fantastica), efecte speciale realiazate fara aportul CGI-ului.
Buget de productie: 150 milioane $
Incasari in SUA: 94 milioane $
Incasari internationale: 118 milioane $
Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford, in regia lui Andrew Dominik, a fost un film care si-a anuntat esecul inca din primele cadre. Nici un film care incepe meditativ si static nu are sanse de a misca un public setat subliminal sa reactioneze visceral doar la cadre dinamice de tip videoclip muzical. Acest film nu e un western standard, e mai mult un poem cinematografic, care spune o poveste relativ simpla intr-un mod cu totul impropriu cineastului care vrea succes de casa. Si e clar ca Dominik nu vroia in mod necesar sa dinamiteze box office-ul. Filmul lui pare mai degraba un proiect personal, decat un produs comercial. Daca era un film despre un Jesse James care face minuni pistoliere din 5 in cinci minute, daca se recurgea la o regie frenetica sau apucata, daca se renunta la cadrele lungi si contemplative, poate filmul lui Dominik ar fi adunat ceva banuti.
Buget de productie: 30 milioane $
Incasari in SUA: 4 milioane $
Incasari internationale: 11 milioane $
The New World, in regia lui Terrence Malick, a facut aceeasi eroare impardonabila pe care-a comis-o si filmul lui Dominik. A intrat cu poezia pe o piata dominata iremediabil de artificialiati de duzina. In loc sa spuna o poveste sufocata de clisee vandabile, Malick a preferat sa lase publicul sa se plimbe cu el prin peisaj. Nu i-a dat voie sa alerge si sa se izbeasca de primul copac, ci l-a obligat s-o ia la pas, meditativ si atent la detaliile din jur. Malick e un regizor care nu vrea sa faca nici un compromis. Cu siguranta stie ca nu se vand cadrele lungi, vorba putina si actiunea lalaita.
Buget de productie: 30 milioane $
Incasari in SUA: 12.7 milioane $
Incasari internationale: 17.8 milioane $
Che e dipticul epic al lui Steven Soderbergh. De ce n-a avut succes pe nicaieri, e peste puterile mele de intelegere. E de razboi, e bine facut, e despre Guevarra, Benicio Del Toro duce rolul in spate cu brio, e uman, complex s.a.m.d. Poate fiindca-i lipseste patina de spectacol, artificiile, si jocurile de lumini. Caci filmul lui Soderbergh merge pana la capat cu povestea revolutionarului. Ceea ce ne arata e dur, brutal, corect, insa poate prea “corect”. Che e un film greu de asimilat, nu-l poti viziona cu pop-cornul in brate si rontaind cretinoid…
Buget de productie: 40 milioane $
Incasari in SUA: 1.4 milioane $
Incasari internationale: 260 mii $
The Fountain, in regia lui Darren Aronofsky, e un film care poate parea excesiv de pretentios. Si relativ greu de priceput, cel putin la o prima vizionare. Trei coordonate temporale, trei avataruri, trei povesti de dragoste, elemente fantasy, elemente SF, totul legat de un curent melodramatic foarte bine punctat de muzica minimalista a lui Clint Mansel. Hugh JackmanRachel Weisz face un rol incredibil, e reala si dramatica in fiecare moment in care apare in cadru. preasteaza decent, insa
Buget de productie: 35 milioane $
Incasari in SUA: 10 milioane $
Incasari internationale: 6 milioane $
Sunshine, in regia lui Danny Boyle, avea toate premisele pentru a da lovitura la box office. Are un scenariu bine scris, care nu renunta la dezvoltarea personajelor si la dramatismul uman pentru spectacolul vizual, care spectacol nu este supralicitat, totul pare sa curga, sa se dezvolte fara greseli, parca de la sine. In acest film conteaza mai putin premiza SF, si mai mult comportamentele umane intr-o serie de situatii limita.Poate acesta e motivul pentru care publicul nu a gustat acest film. Poate se asteptau la spectacol SF, si au dat peste un film care functioneaza mai degraba ca o piesa de teatru in context spatial/cosmic. Zic piesa de teatru fiindca esentailul in Sunshine e factorul uman.
Buget de productie: 40 milioane $
Incasari in SUA: 3.6 milioane $
Incasari internationale: 28 milioane $
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu