Atmosfera reprezintă învelişul de aer al Pământului, a cărui grosime este de la nivelul Pământului până la aproximativ 3000 km altitudine.
Masa atmosferică este egală cu 52·1014 tone. Forma atmosferei este asemănătoare cu cea a Pământului, dar deformarea la Poli şi la Ecuator este mai puternică.
Această formă este determinată de forţa centrifugă, a cărei valoare este maximă la Ecuator şi scade spre Poli, şi mai este determinată şi de încălzirile puternice de la Ecuator şi de răcirile de la Poli.
Atmosfera, funcţie de caracteristicile şi densitatea aerului este împărţită în 5 straturi :
- troposfera – 0 ÷ 18 km;
- stratosfera – 18 ÷ 32 km;
- mezosfera – 32 ÷ 80 km;
- termosfera – 80 ÷ 1000 km;
- exosfera – 1000 ÷ 3000 km.
Mai există un strat intermediar între troposferă şi stratosferă numit tropopauză.
Troposfera
Este stratul de la contactul cu suprafaţa Pământului în care este cuprinsă ¾ din masa atmosferică şi cuprinde 95% din vaporii de apă. Grosimea acestui strat la Ecuator este cuprinsă între 16÷18 km, la latitudini medii este de aproximativ 14 km iar la Poli de 8 km.
În troposferă temperatura scade cu altitudinea în medie cu 0,65˚C la suta de metri. Această scădere poartă numele de gradient termic vertical, γt .
Această scădere face ca la nivelul superior al acestui strat, la Ecuator temperatura să fie de -80˚C iar deasupra Polilor de numai -50˚C.
Există zone în care temperatura se poate menţine constantă cu altitudinea, fenomenul purtând denumirea de izotermie, iar în altele temperatura creşte cu altitudinea, fenomenul purtând denumirea de inversiune termică.
Troposfera este cel mai turbulent strat. Aici se produc mişcări de convecţie pe verticală, atât ascendente cât şi descendente, care au rolul de a omogeniza din punct de vedere termic aerul, şi mişcări de advecţie numai pe orizontală, care au rolul de a transporta masele de aer dintr-o regiune în alta.
În troposferă se produc toate fenomenele meteo : variaţii de temperatură şi presiune, vânt, nori, precipitaţii, aici se formează centrii barici şi fronturile atmosferice.
Tropopauza
Tropopauza are o grosime de la câteva sute de metri până la 2 km.
Este mai groasă deasupra polilor şi mai subţire deasupra Ecuatorului.
Nu este un strat continuu, ea prezentând 2 trepte : una în zona subpolară şi alta în zona subtropicală unde prezintă o ruptură.
În zona de ruptură se produc diferenţe mari de temperatură şi presiune, aici luând naştere curenţi cu viteze egale cu 700 km/h. Aceştia reprezintă curenţii jet sau fulger (jet-streams), cu un circuit foarte meandrat pe direcţia E-W.
Stratosfera
În stratosferă aerul este rarefiat, temperatura lui începând de la 18÷25 km menţinându-se aceeaşi ca la nivelul superior al troposferei, iar între 25÷32 km temperatura creşte până la aproximativ 0˚C.
Mezosfera (ozonosfera)
Mezosfera prezintă o variaţie foarte puternică a temperaturii. Până la 50 km temperatura scade brusc la valori cuprinse între -60÷-70˚C. De la 50÷55 km temperatura creşte brusc la +75˚C, iar între 55÷80 km scade iar până la -110˚C.
Mezosfera este principalul strat de ozon.
În acest strat se produce un fenomen foarte “ciudat” : reflexia undelor sonore.
Termosfera (ionosfera)
Termosfera reprezintă stratul celor mai ridicate temperaturi. La nivelul superior sunt +3000˚C. Această temperatură este determinată de ionizarea puternică a moleculelor de aer rarefiat de către razele X, γ şi corpusculare de la Soare.
Aici se formează aurorele boreale.
Tot aici se produce reflexia undelor radio. Există patru straturi de reflexie a undelor radio:
- D – unde lungi (la 90 km);
- E – unde medii;
- F1 – unde scurte;
- F2 – unde ultrascurte.
Exosfera
În exosferă nu mai există aer. Distanţa dintre moleculele de aer creşte la 100 km.
Putem face o ierarhizare a acestui strat : omosfera, eterosfera, magnetosfera.
Există şi trei centuri de radiaţii sub formă de potcoavă numite centuri van Allen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu