Top 10 Comedii Romantice din 2009

Nimic nu este mai reconfortant decat o comedie romantica buna. Nu te intristeaza cu un exces de dramatism, nu se incheie tragic, nu vrea sa-ti smulga decat lacrimile obligatorii de ras, vrea sa te amuze, sa te faca sa te simti bine si sa ai sperate in ceea ce priveste dragostea din lumea reala. O comedie romantica buna este ca o gura de aer proaspat. Comedia romantica facuta cu stil si profesionalism vrea un echilibru intre tematica grea si abordarea “light”. O comedie romantica de valoare nu va uita sa introduca exact atata “drama” si “tragedie” cat sa dea culoare comicului si feeling-ului in general pozitiv al intregului film. Ceea ce nu inseamna ca o comedie romantica nu poate transmite un mesaj substantial. Insa, in linii mari, comedia romantica are efecte terapeutice. Se vrea aducatoare de speranta si optimism.

Stiu prea bine ca anul nu s-a incheiat si este oarecum impropriu sa incropesc un top al celor mai bune comedii romantice din 2009, insa, fiind la finalul acestuia, avem la dispozitie o oferta suficient de substantiala pentru a realiza o ordonare valorica. Ceea ce nu inseamana ca nu poate aparea in 29 decembrie o comedie romantica atat de buna incat sa sara instantaneu pe locul intai intr-o lista a tuturor timpurilor. Acest top nu vrea sa inchida conturile acestui an. Asteptam cu drag orice nou candidat.

10. Ghosts of Girlfriends Past, in regia lui Mark Waters, cu Matthew McConaughey si Jennifer Garner in rolurile principale, este un filmulet nici prea bun, nici prea prost, construit pe cliseele de rigoare, cu actori carismatici, cu un scenariu decent, si cu necesarul mesaj moralizator: fiecare act uman este social si are consecinte pe care, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa le infrunti…

9. Love Happens, in regia lui Brandon Camp, cu Aaron Eckhart si Jennifer Aniston in rolurile principale, se vrea un film terapeutic. Ne face cunostinta cu un vaduv care crede ca a trecut cu bine peste tragedia din viata lui si ca a invatat cum sa-si gestioneze singur emotiile. Pe urma ne arata cum acest om se indragosteste si-si da seama ca nu numai ca nu stie sa faca fata tornadelor sentimentale, dar s-a autoamagit in continuu si nu a trecut peste moartea sotiei sale…

8. Management, in regia lui Stephen Belber, cu Steve Zahn si Jennifer Aniston in rolurile principale, are toate semnalmentele unei comedii romantice standard. Filmul pune fata in fata doi oameni completamente diferiti. El lucreaza la hotelul parintilor sai, este foarte de treaba dar nu are ambitii. Ea se ocupa de vanzarea obiectelor de arta, este impulsiva, tenace, ambitioasa si speriata nevoie mare de sentimantul ca nu mai are timp. Filmul ne poarta prin incercarea lui de a o convinge pe ea ca merita sa-i dea atentie…

7. He’s Just Not That Into You, in regia lui Ken Kwapis, cu Jennifer Connolly, Drew Barrymore, Bradley Cooper, Jennifer Aniston, Justin Long si Scarlet Johannsen in rolurile principale, este un film cu o usoara patina de complexitate. La nivel narativ avem mai multe povesti care se suprapun si se intretaie, cam ca intr-un film de Alejandro Gonzales Inarritu. La nivel tematic ni se propune un exercitiu de analiza a psihologiei cuplului. Premisa este buna, insa filmul se pierde pe parcurs in cliseisticile sentimantalisme…

6. New in Town, in regia lui Jonas Elmer, cu Renne Zellweger si Harry Connick Jr., propune aceeasi ecuatie amoroasa din Management. O femeie de afaceri din Miami ajunge intr-un orasel mediocru din Minnesota si se indragosteste de un individ pe care, in cu totul alte circumstante, nici nu l-ar fi “onorat” cu o singura privire. Mesajul filmului: aparentele inseala…

5. The Rebound, in regia lui Bart Freundlich, cu Catherine Zeta-Jones si Justin Bartha in rolurile principale, mizeaza pe carisma actorilor si pe un comic de situatie dulce-acrisor. Adevarul e ca nu se prea poate gresi cu Zeta-Jones, iar povestea are ceva mult prea “soft” pentru a fi abordata altfel decat cu mult simt de raspundere. O mama singura, in New York, un vecin mult mai tanar si o iubire aparent improbabila…

4. I Love You, Man, in regia lui John Hamburg, cu Paul Rudd, Jasson Segel si Rashida Jones in rolurile principale, este un film care stie ca nu e cazul sa-si subestimeze publicul si s-o dea pe sentimentalisme ieftine. Avem un om singuratic pe cale de a se casatori, care-si da seama ca nu are niciun prieten care sa-i fie cavaler de onoare la nunta. Avem scenele comice in care acesta prospecteaza piata, avem si o prietenie surpriza care risca sa primejduiasca relatia acestui cu viitoarea sa sotie…

3. The Proposal, in regia lui Anne Fletcher, cu Ryan Reynolds si Sandra Bullock in rolurile principale, este una dintre cele mai bune comedii romantice ale acestui an. Filmul are un umor de calitate, iar cei doi actori par sa faca un “cuplu” foarte credibil si foarte fermecator. Insa trebuie sa-mi marturisesc dezamagirea pe care-am resimtit-o pe final de film. Se pare ca producatorii nu s-au putut abtine sa nu incheie un film foarte amuzant in cheie sentimentaloida. Daca finalul nu degenera in dramatisme imbecile, am fi avut o mica bijuterie de gen.

2. The Ugly Truth, in regia lui Robert Luketic, cu Gerard Butler si Katherine Heigl in rolurile principale, si-a adjudecat acest loc in lista pentru simplul motiv ca este amuzant de la inceput pana la capat. Spre deosebire de The Proposal, care a inteles sa-si dea cu firma in cap chiar la final si sa strice astfel bunatate de filmulet, The Ugly Truth se abtine si “face comedie” pana in ultima secunda. Sa nu-i uitam pe cei doi actori, care-au plusat la efectul filmului cu interpretarile lor carismatice.

1. (5oo) Days of Summer, in regia lui Marc Webb, cu Joseph Gordon-Lewitt si Zooey Deschanel in rolurile principale, este ocupantul primei pozitii a acestui top din mai multe motive. In primul rand, filmul reuseste sa fie amuzant fara sa faca apel la clasicele situatii usor improbabile. Cu alte cuvinte, totul este firesc. In al doilea rand, regizorul a reusit sa pastreze acelasi ton si feeling pana la capat, fara s-o treaca inutil in alte registre. In al treilea rand, scenariul filmului mi s-a parut foarte bine conceput, iar dialogurile foarte inteligente. In al patrulea rand, trebuie remarcata structura narativa a filmului, care sare pe axa temporala fara a crea discontinuitati. Nu in ultimul rand, cei doi actori au facut o treaba de exceptie. La final ma simt obligat sa declar ca acest film mi se pare mai mult decat o simpla comedie romantica…