Am stat si m-am gandit care ar putea fi semnificatia titlului acestui episod. Are legatura cu faptul ca Mark a spus in sfarsit adevarul despre flasforward-ul sau? Sau ca Olivia l-a aflat si ea? Oricare ar fi, am primit prea putin adevar si prea multe minciuni. Gimme some truth nu a fost un episod rau, a fost destul de bun pentru un standalone, un episod in care unii fani au primit raspunsurile la cateva intrebari de genul: de ce se ocupa tocmai biroul F.B.I din LA de investigarea blackout-ului?
De unde au oamenii astia atatia bani pe mana sa faca o investigatie de o asemenea amploare? Cum e posibil ca un agent sa aiba o viziune si apoi toti sa il creada si sa investeasca milioane de dolari intr-o operatiunie care pare o fictiune? Eu ma bucur totusi ca ni s-a raspuns la o intrebare pe care au ridicat-o in episodul 3: de ce poarta Janis inelul pe degetul mare de la mana stanga? 
Se pare ca nazistul a intuit destul de repede semnificatia inelului in timp ce mie mi-au trebuit 5 episoade si un sarut intre doua femei ca sa ma prind de orientarile sexuale ale lui Janis. Lucrurile sunt si mai interesante daca e sa comparam cele doua vieti ale lui Janis, cea reala si cea din viziune, care nu par sa aiba mai nimic in comun. In prezent, Janis are relatii numai cu femei, in viitor este mamica. Ramane de vazut pe ce cale ramane ea insarcinata!
Mi-a placut episodul pentru ca ne-a oferit ceva mai multe informatii despre restul personajelor, pentru ca a aratat ca nimic nu e cum pare, pentru ca a aratat o fata a directorului Wedeck pe care nu o cunosteam si pentru ca a ridicat si mai multe semne de intrebare, daca mai e posibil asa ceva. Aflam ca mai toate agentiile guvernamentale se ocupa de investigarea evenimentului petrecut si ca fiecare a ajuns la o concluzie. Trebuie sa recunosc ca unii sunt foarte inventivi iar altii au un comportament tipic american: cand ceva nu merge bine, dai vina pe chinezi! Inainte erau rusii, acum s-au reprofilat! Cine sa-i mai inteleaga pe americani?
Se stabileste bugetul pentru aceasta investigatie si fiecare agentie se lupta pentru o felie din PIB. Agentia F.B.I din Los Angeles porneste cu un handicap din start: Stan Wedeck trebuie sa o convinga pe sefa comisiei de senatori ca echipa sa are cele mai bune rezultate si ca merita fondurile suplimentare. Pare o misiune imposibila daca tinem cont de faptul ca sefa comisiei, Joyce Clemente, este dusman declarat al lui Wedeck. Primim si o portie amaruie de realitate politica, parte destul de greu de digerat pentru mine (am urat intotdeauna politica si nu urmaresc filme cu tenta politica) dar cred ca era necesara aici pentru a putea intelege de ce ancheta isi urmeaza cursul nestingherita, inghitand sume uriase din banii statului.
Stan este un apropiat al presedintelui si tocmai acest lucru ii confera un avantaj, dar nu prietenia este cea care ii aduce victoria, ci tocmai santajul. Pe principiul “o mana o spala pe alta” Wedeck il santajaza pe presedinte cu o relatie nedeclarata, presedintele o convinge pe Clemente sa-i acorde fondurile lui Wedeck iar Joyce Clemente obtine de la presedinte numirea sa ca si vicepresedinte, in schimbul favorului facut. Nu este tocmai o miscare inteligenta din parte presedintelui SUA care face tot mai realizabila viziunea lui Clemente si o aduce destul de aproape de fotoliul prezidential de la Casa Alba. Daca nu ma insel, vicepresedintele SUA devine automat presedinte daca se intampla ceva cu presedintele statului. Ma insel?
Dem nu s-a remarcat cu nimic in acest episod, in afara faptului ca ne-a demonstrat ca in caz de incendiu poate evacua si singur o cladire: e de-ajuns sa cante! Dar cum omul mai are doar cateva luni de trait, nu am ce sa-i reprosez. Mark e foarte sictirit de situatie, e lasat sa dea singur explicatie in fata comisiei si devine bufonul doamnei Clemente care reuseste performanta sa-l faca pe acesta sa-si piarda credibilitatea in fata tuturor si mai ales in fata lui Wedeck.
Pentru prima data, Marc recunoaste cu voce tare si in fata altcuiva (in afara lui Aron) ca in viziunile sale era beat. Ma uimeste totusi rapiditatea cu care Olivia a fost informata de ceea ce a vazut Mark in viitor. Sa fi fost chiar Stan cel care i-a trimis mesaj Oliviei? Pare josnic din partea lui, dar nici santajul prezidential nu a fost tocmai etic. Sa inteleg de aici ca asta face Washington-ul din oameni?
Sa fie asta o lectie pe care Wedeck i-o da lui Mark? Are motive sa fie suparat pe acesta, doar si-a pus toata cariera in joc pe baza viziunilor unui Mark care era beat in viitor. Dar daca nu a fost Wedeck, inseamna ca misterul se adanceste si mai mult. Ma bucur ca Stan nu a acceptat sa devina seful Homeland Security sau sa se implice din nou in politica, nu ca ar fi rezistat acolo mai mult de 6 luni, cu Clemente noul presedinte! Finalul episodului este insa cel mai interesant: echipa F.B.I care se ocupa de Mozaic este atacata simultan, atat in Washington cat si in Los Angeles. Se se fi suparat chinezii ca C.I.A a dat vina pe ei pentru FF?
Ipotezele sunt multiple: Clemente, Presedintele sau Gibbons – oricare din acestia pot fi suspectati ca ar fi in spatele atacului organizat. Foarte impresionanta scena cu impuscaturile in ritm de Like A Rolling Stone si mai ales cea cu Janis care penduleaza intre prezent si viitor, intre viata si moarte. Un episod bun dar se poate si mai bine. 4,5/5.
tvblog.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu