Damien Puckler in ‘Grimm’ Episodul 3.13

Leacuri de sanatate pentru ochi - Palmingul

Este o metoda de tratament ocular descoperita de catre doctorul britanic William Bates, absolut din intamplare. Intr-o zi, simtindu-se peste masura de obosit si cu vederea incetosata, si-a asezat in mod reflex ambele palme deasupra ochilor. A ramas astfel vreme de cateva minute, pentru a observa apoi cu surprindere ca vederea i se clarificase brusc, durerea de cap ii disparuse, iar oboseala se estompase simtitor. Dr. Bates, de profesie oculist, si-a dat seama ca fara sa vrea a facut o descoperire exceptionala si a recomandat din acel moment pacientilor sai cu diferite boli oculare sa faca acest exercitiu, pe care l-a numit „palming”. Cu ajutorul palmingului efectuat consecvent vreme de cateva luni, a obtinut rezultate mai bune decat cu cele mai sofisticate metode chirurgicale si tratamente oftalmologice, in tratarea hipermetropiei, a miopiei, a strabismului, a blefarospasmului, si chiar in anumite tulburari de irigare oculara sau in degenerescenta oculara. Iata in detaliu cum se face acest exercitiu:
 

Ne asezam comod, cu spatele drept pe un scaun, apoi ne frecam vreme de 20-30 de secunde palmele intre ele, ca si cum am vrea sa le incalzim. Ne punem apoi palmele cu degetele usor stranse in caus deasupra ochilor si cautam sa simtim caldura binefacatoare si energia emanata de maini. Ramanem asa vreme de 2-5 minute, cat mai relaxati, urmarind sa simtim transferul de energie dinspre palme spre ochii intredeschisi si efectele benefice ale acestui transfer (starea de detensionare, de regenerare). La sfarsit, luam palmele de deasupra ochilor, clipim de cateva ori si cautam sa sesizam transformarile petrecute in urma acestui exercitiu: vedere mai clara, disparitia sau estomparea starii de tensiune psihica, relaxarea corpului si a mintii. Mai ales cei care lucreaza mult pe calculator sau cu ecrane fluorescente, care au multa munca de birou sau care au o activitate ce necesita precizie si un grad ridicat de incordare a vederii este bine sa faca de minimum doua ori pe zi acest exercitiu. Este o metoda simpla, dar care ne scuteste de multe neplaceri legate de ochi si care, facuta des, de 4-5 ori pe zi, cate cinci minute, poate vindeca sau ameliora o lista impresionanta de boli, pe care le-am enumerat mai sus.

Oculus (2013)

Stan - Παιχνίδια Ερωτικά

Povestea bradului de Crăciun

De când a fost folosit pentru prima oară pentru a marca Sărbătorile de iarnă, în Letonia, în secolul al XV-lea, pomul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului.

Împodobirea pomului de Crăciun a devenit cel mai emoţionant ritual al Sărbătorilor de iarnă. Toată familia se strânge în jurul bradului şi aproape fiecare dintre noi are cu siguranţă un glob preferat.

Primul moment în care bradul a devenit centrul atenţiei de Sărbători este marcat în secolul al XV-lea în Letonia. De atunci însă lucrurile s-au schimbat. Multe dintre aceste modificări s-au înregistrat la nivelul percepţiei şi al modului în care este serbat bradul.

„Legătura dintre pom şi Naşterea Domnului era foarte marcată în secolul al XVI-lea. Acum, componenta religioasă a trecut în plan secund, locul fiindu-i luat de ideea de sărbătoare ca festin, când oamenii îşi iau cadouri, se duc la munte. În ultimii 20-30 de ani, obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă sunt parcă golite de sensul lor iniţial", este de părere istoricul Dan Falcan.

De când a fost folosit pentru prima oară pentru a marca Sărbătorile de iarnă, în Letonia, în secolul al XV-lea, pomul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului.

Împodobirea pomului de Crăciun a devenit cel mai emoţionant ritual al Sărbătorilor de iarnă. Toată familia se strânge în jurul bradului şi aproape fiecare dintre noi are cu siguranţă un glob preferat.

Primul moment în care bradul a devenit centrul atenţiei de Sărbători este marcat în secolul al XV-lea în Letonia. De atunci însă lucrurile s-au schimbat. Multe dintre aceste modificări s-au înregistrat la nivelul percepţiei şi al modului în care este serbat bradul.

„Legătura dintre pom şi Naşterea Domnului era foarte marcată în secolul al XVI-lea. Acum, componenta religioasă a trecut în plan secund, locul fiindu-i luat de ideea de sărbătoare ca festin, când oamenii îşi iau cadouri, se duc la munte. În ultimii 20-30 de ani, obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă sunt parcă golite de sensul lor iniţial", este de părere istoricul Dan Falcan.

Sursa: www.adevarul.ro

Zaharul invertit

Zaharul tos este toxic pentru organism.

Pentru a fi metabolizat, el este mai intai invertit in interiorul corpului, operatiune care necesita mult calciu, care se preia din oase, dinti, unghii, par.

Zaharul invertit este inofensiv pentru organism.

Materiale necesare:

- 1 kg. zahar tos;

- 150 ml. apa (de la robinet sau plata);

- o lingurita rasa de sare de lamaie;

- un vas emailat (se interzice folosirea inox-ului sau a aluminiului).

Mod de preparare:

- Se pun toate ingredientele intr-un vas smaltuit, se fierbe totul la foc iute si se amesteca putin cu o lingura de lemn (nu se foloseste nici un fel de metal).

- Invertirea zaharului dureaza, in total, 10 minute.

- Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca uleiul sau ca mierea; pe marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare, care se strange cu lingura de lemn si se arunca.

- In ultimele 2-3 minute de fierbere, trebuie sa fim atenti ca siropul din vas sa nu se inchida la culoare; pentru aceasta vom micsora intensitatea focului.

- Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si are consistenta unei smantani mai subtiri.

- Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se toarna in borcane curate prin doua straturi de tifon.

- Se foloseste in loc de zahar in ceai, cafea, lapte, prajituri, checuri, cozonac, cu conditia de a micsora cantitatea de lichid, eventual din albusuri (in cazul prajiturilor).

Draft Day (2014)

Simona Nae feat. Juju - 2 nebuni

Mancarea pare mai gustoasa cand ai muncit din greu pentru ea

Cel putin, soarecii asa considera, dar un fenomen similar e cunoscut si la oameni: tindem sa apreciem mai mult lucrurile pe care le-am obtinut cu truda.

Daca trebuie sa depui mai mult efort pentru a face rost de mancare, aceasta ti se va parea mai buna, considera oamenii de stiinta de la Universitatea Johns Hopkins, SUA, in urma unor studii realizate, deocamdata, pe soareci de laborator.

Intr-un prim experiment, soarecii au fost antrenati sa capete mancare apasand pe doua parghii:, apasand o singura data pe prima dintre ele, capatau o bucatica de aliment dulce; in cazul celei de-a doua parghii, trebuiau sa apese de 15 ori pentru a capata o gustare asemanatoare (dar nu identica primei).

Ulterior, cand li s-au pus la dispozitie "la liber" mostre din ambele alimente, soarecii au aratat o preferinta marcata pentru gustarea nr. 2, pentru care trebuisera sa munceasca mai mult.
 

Intr-un al doilea experiment, cercetatorii au vrut sa afle daca aceste preferinte se mentin si in cazul unor alimente cu continut mic de calorii (un fel de variante "light" ale primelor), de obicei mai putin imbietoare pentru soareci - ca si pentru oameni - in comparatie cu alimentele ce contin mai mult zahar, mai multe grasimi si, in consecinta, mai multe calorii.

Doua grupuri de soareci au primit acelasi aliment sarac in calorii, numai ca membrii unui grup l-au obtinut apasand o parghie slaba, in vreme ce ceilalti participanti l-au capatat cu mai mult efort, fiind nevoiti sa actioneze o parghie mai greu de manevrat.

Serviti, ulterior, cu alimentul respectiv in cantitati nelimitate, soarecii care "muncisera mai mult" au mancat cantitati mai mari si chiar au parut sa-l savureze mai intens, dupa impresia savantilor, care s-au orientat dupa modul in care soarecii lingeau hrana - un comportament specific care indica, dupa parerea specialistilor, cat de mult le placea alimentul respectiv.

Daca aceste descoperiri s-ar putea aplica si la oameni, este un aspect care merita investigat, cred cercetatorii, gandindu-se la implicatiile acestor descoperiri asupra problemei obezitatii, de pilda: persoanele supraponderale ar putea sa isi conditioneze, astfel, comportamentul, pentru a aprecia alimente cu un continut mai mic de calorii, ceea ce le-ar ajuta sa piarda in greutate.

Sursa: Science Daily