luni, 1 octombrie 2012

VIATA PARINTELUI CLEOPA




CUM A ISPITIT DIAVOLUL

PE FRATELE GHEORGHE

În anul 1927, Gheorghe s-a retras ca ucenic la pustnicul Paisie de la Cozancea. Acolo facea ascultare de batranul, lucra la gradina, canta la strana si repeta mereu rugaciunea lui Iisus, mancand o data in zi. Uneori mai statea si la Schitul Sihastria din Muntii Neamt.

Odata insa, ispitindu-l vrajmasul si umbland dupa sfatul mintii sale, a intrat in chilie si a lasat pe masa aceasta scrisoare: ''Iarta-ma, Parinte Paisie, ca am plecat in padure pentru cinci zile, sa ma pocaiesc!''

Seara, citind batranul scrisoarea, a zis: ''Acest lucru este din ispita diavolului si nu ii va fi de folos fratelui Gheorghe, caci a plecat fara binecuvantare!'' Pe la miezul noptii a batut cineva in usa chiliei sale:

- Binecuvinteaza, Parinte Paisie, si ma iarta pe mine, pacatosul!

- Cine esti tu? a intrebat batranul.

- Fratele Gheorghe pacatosul!

- Cum se poate asta? Fratele Gheorghe este plecat in padure sa se pocaiasca pentru cinci zile!

- Iarta-ma, Parinte Paisie, ca am gresit!

- Dumnezeu sa te ierte, frate Gheorghe. Intra in chilie si spune-mi ce ti s-a intamplat.

- De mult voiam, Parinte Paisie, sa ma rog singur cateva zile in padure. Deci am luat Ceaslovul, Psaltirea, cateva lumanari si chibrituri si m-am ascuns in padure intr-o groapa. Acolo am inceput a face metanii si a ma ruga cu lacrimi. Pe la miezul noptii aud langa mine un glas infiorator: ''Ce faci aici?'' Ma intorc putin si vad un arap urias, cu chip foarte infricosator. Era vrajmasul! Apoi imi zice: ''De ce ai plecat fara blagoslovenie?'' Atunci, cuprins de mare frica, am luat Ceaslovul si am fugit! Deci te rog, Parinte Paisie, iarta-ma pe mine pacatosul si ma primeste inapoi!

Din ceasul acela fratele Gheorghe nu a mai facut nimic fara binecuvantare.

CUM A FOST PRIMIT FRATELE GHEORGHE

ÎN SCHITUL SIHASTRIA

Spre sfarsitul anului 1927, Gheorghe a intrat in obstea Schitului Sihastria. Vazandu-l mai ravnitor, egumenul l-a ispitit in felul urmator: l-a pus ca timp de trei zile sa stea la poarta schitului. Acolo el trebuia sa care un sac de pamant in spate, zicand de 10 ori psalmul 50, dupa care sa se odihneasca si iarasi sa o ia de la capat. La capatul celor trei zile a venit egumenul la el si i-a spus:

- Asculta, frate Gheorghe, cum mai este cu calu-garia? Viata calugareasca este grea. Trebuie sa postesti, sa te rogi, sa faci orice ti se porunceste, sa porti in spate osteneala calugariei, cu dragoste pana la moarte. Ai sa ai rabdare sa traiesti in nevointa aceasta pana la sfarsit?

Fratele Gheorghe a raspuns:

- Iertati-ma pe mine pacatosul, cu ajutorul lui Dumnezeu voi implini dupa slaba mea putere tot ce mi se va randui.

Atunci egumenul l-a randuit cu ascultarea la vitele schitului.

PLECAREA LA MANASTIRE A FRATILOR

VASILE SI CONSTANTIN

În iarna anului 1929, dupa sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, Vasile si Constantin s-au hotarat sa plece la Schitul Sihastria - Neamt, pentru a sluji toata viata lui Hristos. Dupa ce s-au rugat mult lui Dumnezeu cu post si metanii, au luat binecuvantare de la preotul satului si au spus parintilor gandul lor.

Cel mai greu la aceasta despartire a fost pentru mama lor, Ana, care plangea mereu. Dar tatal lor ii zicea: ''Baba hai, lasa-i sa se duca! De ce nu am avut noi mintea lor cand eram ca ei? Iata, maine plecam la Domnul si ce ne-a folosit viata aceasta?''

La urma, fratii si-au pregatit bagajul. Însa nu au luat cu ei decat doua traiste in care aveau cateva haine, Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, Ceaslovul, Psaltirea si doua icoane mari pictate, pe care le iubeau foarte mult: icoana Sfantului Gheorghe, si icoana Maicii Domnului care a plans in casa .

Apoi, ingenunchind, s-au rugat lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa le binecuvinteze calatoria si sa-i invredniceasca de nevointa cea duhovniceasca. Pana la marginea satului au fost insotiti de parintii lor, Alexandru si Ana, care lacrimau cu dragoste fireasca dupa copiii lor si nu se puteau desparti de ei. Copiii insa ii incurajau si le vorbeau de Hristos si de viata vesnica.

Dar, vazand ca parintii lor nu se pot desparti de ei, fratele mai mare Vasile a inceput a canta condacul de la Acatistul Mantuitorului Hristos: ''Aparatorul cel mai mare si Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbavit de moartea cea vesnica, cele de lauda aducem Tie, noi robii Tai si zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai indurari nenumarate, de toate nevoile ne izbaveste pe noi, care strigam: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!'' Apoi s-au inchinat, au sarutat mainile parintilor, si au plecat spre Schitul Cozancea. În clipa aceea parintii lor au cazut jos si au inceput sa planga in hohote.

La Cozancea au stat o zi la bunul lor povatuitor, Schimonahul Paisie, care le povestea mereu despre pustnicii din Muntii Neamt, iar a doua zi au plecat spre Suceava, luandu-l cu ei si pe fratele Gheorghe, care fusese in vizita la Schitul Cozancea.
INTRAREA ÎN MANASTIRE

SI ISPITIREA DUHOVNICEASCA

Plecand pe jos spre Schitul Sihastria, fratii au facut primul popas la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Aici s-au inchinat la moastele sfantului, au ascultat Sfanta Liturghie, au citit Acatistul Maicii Domnului si s-au odihnit peste noapte.

Continuandu-si drumul spre Schitul Sihastria, au facut al doilea popas la Manastirea Neamt, unde s-au inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, ocrotitoarea manastirilor din Moldova. Apoi, intrand pe Valea Secului, s-au inchinat la ctitoria lui Nestor Ureche si odata cu seara au ajuns la Schitul Sihastria. Dand slava lui Dumnezeu, erau fericiti ca le-a calauzit Maica Domnului pasii spre acesti munti binecuvantati unde s-au nevoit sute de sihastri de-a lungul secolelor.

La manastire au fost intampinati de monahul Ilarion, economul schitului:

- Ce doriti, fratilor? i-a intrebat el.

- Vrem sa ramanem in manastire, parinte, si sa ne facem calugari.

- Vreti sa va inchinati viata lui Hristos?

- Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioase parinte.

- Asteptati aici pana vorbesc cu parintele staret.

Auzind batranul staret despre sosirea fratilor, i-a spus economului: ''Du-i la arhondaric, da-le ceva de mancare si, incepand de maine dimineata, sa stea trei zile si trei nopti la poarta manastirii, sa bata fiecare cu batul in butucii de la poarta si sa zica neincetat rugaciunea ''Doamne Iisuse'', fara sa le dati mancare pana a treia zi. Daca vor avea rabdare, ii primim in manastire''.

Economul s-a intors la frati si i-a dus la arhondaric unde s-au odihnit. La miezul noptii au mers la Utrenie, iar a doua zi au fost dusi la poarta manastirii si s-au rugat toata ziua, lovind cu betele in trunchiul unui brad. Cand loveau in butuc, ziceau si rugaciunea ''Doamne Iisuse''. Calugarii si fratii treceau pe langa ei, dar nimeni nu-i intreba nimic. Seara s-a reintors economul si i-a intrebat:

- Ei, fratilor, a zis ceva copacul?

- Nu! au raspuns ei.

- Nu-i este foame copacului?

- Nu! au zis ei.

- Iata, asa trebuie sa rabde calugarul in manastire! Mergeti la arhondaric si dupa ce va faceti pravila si canonul va odihniti putin. Apoi veniti la Utrenie.

Urmatoarele doua zile au facut la fel. A treia zi, seara, a venit staretul Ioanichie Moroi in poarta manas-tirii, a binecuvantat pe cei doi frati, apoi i-a dus in biserica si le-a spus sa se inchine la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Apoi, s-au spovedit incepand cu viata din copilarie si au primit aghiasma mare si putina hrana, iar a doua zi s-au impartasit cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.

La urma fratii Vasile si Constantin au fost trimisi de staret la oi, iar fratele Gheorghe a pascut in continuare vitele. Dar, timp de trei luni, n-au avut voie sa se vada si sa vorbeasca unul cu altul.

Asa au fost primiti in manastire acesti frati binecu-vantati de Dumnezeu si de Maica Domnului.

Niciun comentariu: